9 nov. 2017

Călin Georgescu - Conferința „A fi sau a avea”

Conferința „A fi sau a avea”, susținută de Dr. Călin Georgescu, în Aula Centrului Universitar Nord din Baia Mare.

Luni, 6 noiembrie 2017



28 oct. 2017

Răzvan Theodorescu la Centrul Universitar Nord Baia Mare

Conferința susținută de Acad. Răzvan Theodorescu „Monumentele României în Patrimoniul UNESCO”, și lansarea cărții „Despre cultura de ieri și românii de azi. Convorbiri cu Academicianul Răzvan Theodorescu” - de Narcis Dorin Ion.

26 octombrie 2017, Facultatea de Litere, Centrul Universitar Nord Baia Mare.

30 sept. 2017

Desktop versus laptop, în 2017

După cum am scris în articolul anterior, mi-am luat un calculator desktop nou. Pe care, bineînțeles, l-am configurat și ansamblat eu. În tot procesul însă, și chiar și acum, nu pot să nu remarc faptul că sunt cam singur pe lume. Adică nu văd pe aproape nimeni în jurul meu care să-și fi cumpărat sau să aibă planuri să-și achiziționeze un calculator desktop.
Toată lumea are laptopuri. Acum 8 ani, când am avut și eu primul laptop - un Lenovo G550 - să ai laptop era încă mare lucru. Nu oricine avea, nu oricine știa cum e treaba cu ele, erau deci, ceva exclusivist. Azi, de la cei mai analfabeți muncitori până la cei mai veritabili profesioniști cu o înaltă educație, cu toții au în posesie o „scândură din două bucăți” - cum o numesc eu - cu ecran, tastatură și toate celelalte integrate. Și nu sunt arogant când spun asta... eu pe desktopuri le numesc „dulapuri”.
Normal, și eu am. Acuma am un Acer, model... ceva... habar n-am... negru cu gri :)) e atâta de neinteresant încât nici nu l-am reținut, și mi-e lene în momentul ăsta să-l scot din geantă... nu l-am mai folosit de o săptămână. Iar înainte, nu-l mai folosisem de aproape o lună. Am înlocuit vechiul Lenovo doar pentru că nu mai ținea deloc bateria și balamalele ecranului erau aproape complet dezintegrate. Acum ăsta are 4 ani, dar sper să mai țină cât de cât bateria anul ăsta ultim de master ca să-l folosesc la ore. Cam pentru asta folosesc eu laptopul... atunci când am de făcut ceva ce telefonul sau tableta nu poate (sau pur și simplu aplicațiile mobile ce ar fi necesare nu-mi plac), când nu sunt acasă și deci nu am acces la desktop. Mă refer aici, deci, la facultate, la întâlnirile cu oamenii pentru care lucrez, la excursii (unde de obicei îl folosesc doar să-mi golesc cardurile de poze) și asemenea situații. Portabilitatea unui laptop nu poate fi substituită de niciunul din atuurile unui desktop, și să ai doar un desktop te limitează masiv în ziua de azi. 

Dar eu unul încă nu reușesc să consider laptopul un „calculator adevărat”, și încă nu mă atrage cu nimic înspre a vrea să-l folosesc mai mult. Iar la cum arată piața laptopurilor de azi, mă tem că nu văd niciun orizont cu asemenea posibilități. Așadar, în cele ce urmează, am să explic de ce consider, prin prisma propriilor mele judecăți, că alegerea unei unități desktop PC în ziua și în contextul modei de azi, nu e deloc una rea, ci chiar mult mai bună decât a unui laptop, pentru tine ca utilizator.

Dar înainte, trebuie să menționez unele situații în care un laptop ar putea fi (de voie sau de nevoie) soluția pentru tine:

În primul rând, dacă nu ești deloc înclinat spre domeniul IT, nici nu ai cunoștințe prea mari despre calculatoare, și ai deci nevoie de unul simplu cu care să stai pe net, să vorbești cu lumea, să deschizi un document, să rulezi un film sau ceva muzică. Acest articol în continuare este preponderent - dar nu în totalitate - dedicat celor care sunt dispuși și capabili să își configureze un calculator desktop cu propriile cunoștințe, sau cu ajutor mic. Dacă n-ai idee nici măcar ce face o placă de bază sau un SSD, ia-ți un laptop ieftin. În momentul de față, aș zice cam în gama 1300-2000 lei. Cu cât mai scump, cu atât mai bine, de regulă, deoarece înseamnă niște pefrormanțe în plus ce îl vor ajuta și peste câțiva ani să nu ruleze prea încet și să te enerveze.

În al doilea rând, trecând deci la cei care știu bine ce vor de la noul lor PC, e situația în care nu îți permiți ca spațiu să ai un birou care să-l ocupi cu o instalație desktop. E nașpa, eu nu m-aș putea acomoda niciodată cu așa ceva, dar știu că pentru mulți - studenții în cămin cred că sunt cel mai relevant exemplu - e o realitate cu care trebuie să se confrunte. Atunci ai un laptop și gata - fără fire, fără bucăți separate. End of story, că n-ai de ales.

În al treilea rând, e acea situație în care ai lucruri serioase și multe de făcut pe un PC, activitatea/meseria ta depinde de un calculator relativ performant, dar e și de așa natură încât nu îți poți desfășura activitatea (aceeași activitate, adică una singură) într-un singur loc (gen doar acasă sau doar la birou). Acest aspect, combinat cu un buget care nu-ți permite două (sau mai multe) stații de lucru performante, și/sau pur și simplu ai avea prea mare bătaie de cap mutându-ți fișierele mereu dintr-un agregat în celălalt (mai ales dacă ești ca mine și ai mai puțină încredere decât în Satana în tot ce înseamnă „cloud”), te poate determina să alegi un laptop tare, care să „le facă pe toate”. Și te cred că scăparea de acele iritări zilnice te face să nu iei în calcul ce se întâmplă dacă drăcia se sinucide din senin, sau dacă îl dai de pământ și îl ucizi tu, sau dacă îl pierzi, sau dacă ți-l fură cineva, și în oricare din situațiile astea te alegi cu o pierdere uriașă.
Astea nu le spun la mișto, sau fiind ironic. Chiar înțeleg foarte bine că într-o asemenea conjunctură, un laptop ca singur și principal PC, este cam cea mai bună soluție. Așa că, dacă ești în situație, îți urez noroc alegându-l pe cel mai bun pentru tine. Și trebuie să recunosc, că se apropie vremea când nici eu nu voi mai lucra doar de acasă, și voi fi deci și eu într-o situație oarecum similară. Dar până atunci mai sunt niște ani, așa că nu mă panichez încă.

Pentru restul, iată deci rațiunile mele pentru care nu sunt fan al modei laptopurilor:

Sunt mici. Și asta se reflectă în multe aspecte.
Unii au încercat să le facă mai mari, și există într-adevăr modele spre 17 inch sau chiar mai mari (ce-i drept, rare), dar realizând că asta vine cam în contradicția portabilității pentru care vrei un laptop, majoritatea modelelor sunt în jurul a 15 inch, multe chiar și mai mici.
Când e ultima dată când ai lucrat pe un monitor de 15 inch al unui calculator desktop? Azi casele alea noi din Auchan au ecrane mai mari. Ecranele din bordurile mașinilor se apropie de 15 inch (neluând în considerare Tesla). Televizoarele noi deja se măsoară în metri. Iar laptopurile, pe care se presupune că lucrezi pentru meseria ta - e normal să aibă un ecran atât de mic? Și mai mult... într-o modă pe care chiar nu o înțeleg, rezoluțiile devin tot mai mari. Ce fel de om e ăla care nu va ajunge să-și strice vederea după câțiva ani, și care e confortabil cu 1920x1080 pixeli pe o scândură puțin mai mare decât o hârtie A4? Da, ok, poți face Windowsul să scaleze totul să se vadă mai mare... dar (pe lângă că arată aiurea, după părerea mea) atunci ce câștigi? Nu mai bine rămâi cu mai puțini pixeli, care nefiind așa denși, lasă și lumina să străbată mai ușor? Că nici la acest capitol laptopurile nu stau prea bine. Revin și la asta.
Apoi, ecranul mic înseamnă un dispozitiv mic în general, ceea ce, mie cel puțin, mi se pare incomod de folosit. Mereu am dureri de gât și în zona cefei când sunt nevoit să lucrez multe ore pe un laptop, datorită faptului că trebuie să privesc în jos, și, mai mult pentru mine - mâinile încep să mă doară, pentru că sunt în cel mai aiurea mod posibil întinse peste acea parte din față a laptopului (sar peste a menționa cât mă enervează touchpad-urile) ca să ajungă la taste, iar tastele în sine mi se par foarte incomode. La o tastatură obișnuită, cu taste mari și din blocuri înalte, viteza degetului când îl cobori „din aer” îți e încetinită treptat de atingerea tastei și apoi de apăsarea ei acea jumătate de centimetru (sau cât o fi) până când ajunge jos. Asta face scrierea confortabilă. La laptopurile astea noi, tastele nu coboară aproape deloc. E ca și cum ți-ai lovi efectiv degetele de acele plastice. Bine că multe au iluminare, da, că doar aia e mai importantă, nu?... mai ales când ecranul cu lumina lui ți-e lipit de tastatură oricum.
Spațiul meu de lucru cu calculatorul desktop.
Da, normal că am curățat masa înainte să fac poza,
niciodată în mod normal nu e așa de ordonată :))
Cu desktopul, eu am monitorul la nivelul ochilor, tastatura mai mare și mai bine construită o țin unde vreau, mouse-ul la fel. Plus că nu mi se încălzește nimic în mâini sau pe genunchi. Și apropo de asta, nu folosesc laptopul în pat aproape niciodată. În pat, toate acele incomodități cu privirea și mâinile le simt de 10 ori mai enervante.
Și în fine, dimensiunile scăzute înseamnă performanțe scăzute. Oricât și oricine ar încerca să spună contrariul. Problema aici are două aspecte. Pe e o parte dimensiunile mici și înghesiurea lor într-o carcasă prost ventilată înseamnă că acele componente nu pot fi proiectate cu forma și detaliile ce ar fi necesare pentru performanțe optime. Iar pe de altă parte, să nu uităm ce este un calculator. O mașinărie ce funcționează pe bază de 0 și 1... adică niște circuite de curent electric, care se închid și se deschid. Iar aici punem întrebarea: care curent? Pentru că handicapul universal al tehnologiei în anul de grație 2017, este în continuare proasta performanță a bateriilor. Iar într-un dispozitiv portabil ce trebuie să poată fi folosit ore întregi pe nenorocitele chestii, totul trebuie să fie cât mai eficient energetic posibil. Voltajele sunt scăzute, amperii se folosesc cu zgârcenie, iar rezultatele, dincolo de orice ar încerca producătorii să promită, sunt performanțele inferioare componentelor de desktop. Un i7 de laptop nu e echivalent cu un i7 de desktop. O placă video „dedicată” „mobile” nu se poate pune cu una echivalentă (dacă putem spune așa, referindu-ne la gamele producătorului) de desktop. Un hard disk ce se învârte la 5400 rpm nu va citi și nu va scrie la fel ca unul de 7200. Un DVD writer cu lentila expusă, încapsulat cu totul într-o tavă de plastic ce nici măcar nu poate ieși și intra singură nu va avea nici viteza și nici durabilitatea unuia solid dintr-un bay de 5,25 inch. Iar un ecran căruia i se dă curent cu rația nu va fi niciodată la fel de luminos ca un monitor adevărat. Și că am ajuns la ecran, cu asta fac legătura la cealaltă categorie de minusuri...

Calitatea construcției.
V-ați gândit vreodată cum e posibil ca un laptop să coste mai puțin de 1000 lei? După ce scazi toate taxele de comercializare, distribuție, reclamă, ansamblare, profit, minimul r&d-ul necesar, testarea și îndeplinirea normelor legislative în vigoare... îți dai seama că se ajunge la o sumă foarte mică. Acea sumă trebuie să acopere prețul componentelor sale. Mereu am impresia, mai ales pe laptopurile de sub, să zic, 3000 de lei, că nu sunt nimic altceva decât o adunătură de componente de cea mai slabă calitate, negociate la sânge de către producător cu furnizorii, care sunt făcute strict cât să îndeplinească minimul absolut de funcționalitate și rezistență ca să treacă verificările și să fie aprobate. Și se pare că devine din ce în ce mai rău, cu fiecare nouă generație. La vechiul Lenovo aveam, de exemplu, butoane touch dedicate deasupra tastaturii pentru volum. Aveam buton de reset.  Aveam un comutator fizic pentru WiFi on/off. Aveam două difuzoare care se auzeau decent. Aveam slot ExpressCard. Țin minte că, tot din acea generație, puteai găsi din gamele mai superioare care aveau potențiometre de volum, port RJ11, port Firewire, ieșire optică audio sau multe altele. Toate acestea pe Acerul actual nu le am. Și ăsta e de 4 ani, deja! Bine, o să ziceți că alea sunt porturi vechi și inutile. Și da, e adevărat. Dar un VGA nu e inutil încă. Două mufe separate pentru microfon și căști n-au cum să fie inutile. USB-uri suplimentare nu vor fi niciodată inutile. Iar noile agregate încep să fie lipsite de aceste rudimentare conexiuni. Nu mă refer aici la Apple cu abordările lor recente, acolo e altă poveste...
Să mai vorbesc apoi de chestii gen cameră web, microfon sau difuzoarele integrate? Sunt o glumă proastă, aproape toate. Nu contează câți megapixeli scrie lângă cameră, sau ce iscălitură de brand audio de fițe e pe lângă difuzoare, compară-le simultan cu un telefon de dinaintea smartphone-urilor sau cu o boxă din aceea portabilă de 50 lei. Dacă nu se vor comporta la fel, înseamnă că se vor comporta mai rău.
Și pe lângă această zgârcenie și lipsă de calitate a materialelor folosite, e zgârcenia maximă: displayul. Ecranul. Un ecran de laptop al cărui preț nu e la nord de 5000 de lei, arată tragic pe lângă un monitor adevărat, chiar și pe lângă unul ieftin, și de multe ori chiar pe lângă unul vechi. Culorile nu sunt vii, ba chiar uneori sunt incorecte, lumina e foarte slabă, contrastul e pe nicăieri. Mie astea îmi sunt critice pentru grafică, dar și dacă folosești doar scris și tabele, se întâmplă să mai deschizi și câte o poză sau un clip video. Nu vi s-a întâmplat niciodată ca, de exemplu, o poză editată pe telefon să vi se pară ciudată (prea „arsă”, prea colorată sau prea ștearsă) când vă uitați la ea pe laptop, sau vice versa? Mie mi se întâmplă mereu. Telefoanele, din fericire, au ecrane din ce în ce mai performante. Laptopurile însă, merg în cealaltă direcție, din câte văd.
Dar de ce sunt aceste componente de așa proastă calitate? Și de ce trebuie să te alegi cu ele? Pentru că... alegerea nu e a ta. E a producătorului. Și aici ajung la ceea ce eu consider că este cel mai mare beneficiu în cazul configurării unui calculator desktop.

Flexibilitatea
La ce vei folosi PC-ul? Te joci pe el? Faci randări video/3D? Îl folosești doar la documente? Crezi că îl vei folosi și în rețea ca server la un moment dat? Ai nevoie de foarte mult spațiu de stocare (și dacă da, ce ai de gând să stochezi?) ?
Într-un calculator pe care tu îl alegi bucată cu bucată - sau chiar dacă te ajută cineva mai priceput în alegerea componentelor efective, dar poți formula tu o asemenea idee referitoare la ce vrei exact de la el - vei ieși cu totul exact așa cum vrei. Ai de unde alege. Componente sunt de toate felurile, pentru toate gusturile și buzunarele. Însă, pe cât de multe par că sunt în oferta unui magazin, laptopurile nu sunt pentru fiecare plac, nevoie și buzunar. De ce să iei o placă video de care n-ai nevoie, doar pentru că altul nu găsești la acel preț care să aibă și SSD și să nu fie un brand care nu-ți place? De ce să ai doar 4 GB RAM pentru că nu vrei să fie negru, dar vrei să aibă DVD writer și mai mult de 2 porturi USB? De ce să dai bani acum pe un cititor de carduri de memorie, când tu momentan ai doar un iPhone și nicio cameră foto sau video, deci n-ai niciun card?
Într-un „dulap” desktop poți pune exact ce vrei, și, mai important, totul e accesibil și se poate schimba foarte ușor, oricând. Vrei mai mult RAM? Adaugă. Vrei o placă video mai nouă? Schimb-o. Nu mai ai ce face cu hardul vechi, după ce ți-ai luat un SSD? Scoate-l afară și pune-l pe olx.
Am menționat și felul în care arată? La urma urmei, e un bun al tău, cu care, mai ales în cazul unui laptop, trebuie să nu-ți fie rușine să-l arăți în public. Iar la acest capitol, vezi ce ziceam în articolul anterior despre carcasa noului meu PC. Am ales ceva simplu, elegant, cu caracteristicile ce mi le-am dorit, și care s-a întâmplat să le găsesc și într-un pachet ieftin. La laptopuri, și mă refer aici, revoltător vorbind, mai ales la gamele superioare, de multe mii de lei și chiar zeci de mii, cu niște înfățișări, cel puțin pentru mine, greu de plăcut. Pe de o parte, sunt acelea de „gaming”... sau gayming cum zic eu... alea care arată ca niște roboți aplatizați, pline de găuri și lumini și forme tăioase și tot felul de logo-uri cu fonturi din alea caraghioase și mai degrabă aș ieși în public, bărbat fiind, cu ruj pe buze și cercei în urechi decât să scot o asemenea hidoșenie din geantă... rușinea și lezarea demnității mi-ar fi mai mici... Adică ok, eram „wow” la așa ceva când eram în clasa a noua și apăruseră Alienware... dar când nu mai ai 14 ani, pe când toți ceilalți producători au început să copieze și nu mai au niciun farmec, și când îți dai seama că trebuie să scoți mai mult de 10.000 lei pentru o asemenea drăcenie, îmi pare rău, dar nu mă mai interesează.
Apoi sunt cele care strigă în gura mare în locul tău „îmi trăiesc toată viața în clișee și pentru mine aparențele contează mai mult decât orice”. Și eventual „sunt corporatist înrăit!” Mă refer la acele „ultrabucuri” la care tot ce plătești e designul și fița. Da, sunt subțiri, și bateriile țin mult, și au performanțe decente (nu grozave), și aș fi absurd să zic că nu arată bine. Dar aia e aproape tot ce plătești: felul cum arată. Aluminiul ăla finisat rece și alunecos, ecranul aproape fără ramă și atât de subțire că poți decoji cartofi cu el, sigla aia de lângă boxele care tot nu se aud mai bine decât aia de 50 de lei, lipsa DVD writerului că doar la „valoarea” ta bineînțeles că nu mai pui mâna pe așa ceva...
Singurele laptopuri scumpe care îmi plac cum arată sunt acelea care au acel design robust și solid, gen Lenovo ThinkPad. Poate nici la acele game, cele din ziua de azi n-or mai fi la nivelul „strămoșilor” de acum 10-15 ani, dar măcar îmi plac cum arată și în general sunt rezistente.
La gama ieftină de prețuri, întâlnești ce ziceam - plastic de cea mai proastă calitate peste tot, și nu prea ai de ales. Și apropo... am menționat că nu aș vrea să fiu în locul unei femei? Aproape niciun laptop de azi nu mai e potrivit unei doamne sau domnișoare... eventual poate lua unul din puținele ce sunt disponibile în câte o nuanță de roșu, mov, portocaliu sau ceva pe acolo, dar precis că prețul culorii îl plătește printr-o configurație care nu va fi ce are nevoie.
Sigur, există zicerea „gusturile nu se discută”, și e perfect adevărat. Faptul că eu mi-am exprimat opiniile de mai sus nu înseamnă că sunt niște advăruri universal valabile. Dar un adevăr clar este că în privința carcaselor desktop este mult mai mult de unde alege, la prețuri pentru toate buzunarele.
Tu și nimeni altcienva nu poate să decidă ce ai și ce nu ai pe configurația ta. Sigur, se pot schimba chestii și pe laptopuri, dar într-o măsură foarte limitată, și cu dificultate, respectiv costuri mari.


Prețul
Nu doar că acele componente pentru desktop sunt mai performante, dar de multe ori, când le aduni, se dovedesc a fi și mai ieftine decât „echivalentele” (mă refer, de exemplu, aceeași cantitate RAM, aceeași dimensiune HDD/SSD) sub forma unui laptop. Mult mai ieftine, de multe ori. Și nu mă refer aici doar la „unitatea centrală”... în calculele mele, aproape mereu reușesc să includ și un monitor în prețul unui sistem desktop până ajunge prețul unui laptop cu performanțe în cifre echivalente. Câteodată reușesc să includ și tastatură, mouse, boxe, webcam, microfon și cititor de carduri. Ce-i drept, sunt ieftine pentru a se încadra, dar butoanele de pe tastatura aia adevărată tot se vor apăsa mai bine decât cele de pe laptop.
Și nu e vorba doar de cumpăratul la început. Ce faci când se strică ceva în laptopul acela? Apelezi cel mai probabil la vreun service, pentru că tu n-ai scule nanoscopice și probabil nici priceperea să operezi între toate componentele alea extrem de fragile și de înghesuite. Am demontat destule laptopuri, și mereu îmi doream să fac orice altceva în acel moment. Am mai menționat și că acele componente ce le înlocuiești nu sunt deloc ieftine?
Cu o tastatură de desktop ce costă câteva zeci de lei nu ți-e nicio teamă să-i aplici un foarte „logic” și „rațional” pumn când un program ți s-o blocat fără să salvezi, dacă o umpli de firimituri de la mâncare sau dacă o tastă decide să părăsească restul grupului (apropo, cazuri de taste detașându-se de tastaturi clasice nu prea am văzut, în schimb „tablele” alea de plastic de pe laptopuri de multe ori mi-a fost dat să le văd dezintegrându-se). O schimbi imediat, cu costuri foarte mici. La fel cu orice alt periferic, care la desktop e de sine stătător și mult mai ieftin și mai ușor de înlocuit.
Și mai e ceva. Mai ales dacă ți-l asamblezi tu, poți comanda componentele atunci când sunt la reduceri. Eu așa am făcut, pe parcursul a aproape două luni le-am tot adunat. Dacă le-aș fi luat pe fiecare când erau la prețurile nereduse, m-ar fi costat cu aproape 500 de lei în plus. De ce să arunc banii pe fereastră într-o asemenea situație?
Pe lângă astea, cu excepția probabil acelui al treilea scenariu pe care îl menționam la începutul articolului - deci dacă ești persoana care are de lucru în mai multe locuri și vrei un singur laptop pentru tot - eu nu văd viabilă ideea unui laptop dacă pe lângă el îți mai iei periferice externe care să complementeze componentele deja existente în el. OK, să zicem mouse, că de ăla cam ai neapărată nevoie, dar nu înțeleg sub nicio formă cum văd la unii laptopul stând cu capacul ÎNCHIS, pe un suport cu cooler pe masă, și pe lângă el un monitor (sau mai multe), tastatură, mouse, webcam, boxe, toate externe. Omule, dacă acel laptop îți îndeplinește doar funcția de „unitate centrală”, atunci de ce nu e o „unitate centrală” adevărată? Repet, pot înțelege eventual anumite situații care au studiat toate posibilitățile existente, și pentru nevoile lor n-au găsit o soluție mai bună. Dar pentru cei destul de mulți care și-au luat un laptop doar să fie laptop că așa e la modă, chiar nu le înțeleg logica din moment ce ajungă să-l folosească în asemenea feluri.


Consider, deci, că aceste calculatoare desktop, aceste „dulapuri” prezintă doar avantaje? Nu, nicidecum. Așadar, să le înșir...

Dezavantajele unui desktop
Hai să încep cu „the elephant in the room”... cel mai evident motiv pentru care un desktop nu e cea mai practică soluție azi, e faptul că nu e portabil. Că ne place sau nu, am ajuns să avem nevoie oriunde am merge de tehnologia digitală conectată. Iar când situația cere ceva mai pretențios decât poate îndeplini telefonul sau tableta, ne trebuie un laptop.
Similar cu nefiind dependent de un birou, un laptop nu e dependent nici de priză. Pe lângă faptul că, într-adevăr, oferă performanțe mai bune, dar ele vin și cu un consum de curent mai mare, un desktop e mereu legat de acea conexiune electrică. Și în caz de pană de curent, nu stă nicio secundă să se gândească, și se stinge. Sigur, sunt soluții pentru asta, dar costă, și îl mai țin în viață doar câteva minute, iar cele care îl țin ore întregi greu le justifici ca investiție.
Zgomotul e și el un factor de luat în seamă. Da, și laptopurile fac gălăgie câteodată, și pentru carcasele și coolerele de desktop există opțiuni bine antifonate (din nou însă, la prețuri mari), dar în general vorbind, o unitate desktop face mult mai mult zgomot decât un laptop.
Apoi „întinderea” și procesul de instalare a unui sistem desktop, te poate foarte ușor face să te întrebi în timp ce o faci de ce naiba n-ai luat o scândură fără fire. Pe lângă spațiul efectiv necesar componentelor, niciodată cablurile n-au lungimile ideale, și însuși existența lor de multe ori dăunează esteticii spațiului de lucru.

Încerc să scriu mai multe dezavantaje pentru desktop-uri, dar nu prea mai găsesc. Cel puțin din punctul meu de vedere. Ce-i drept, primul dezavantaj menționat e cam decisiv dacă îți iei așa ceva sau nu. Și logic, dacă ai nevoie de un calculator care să-l folosești și atunci când nu ești acasă, ai nevoie de un laptop. Și dacă nu ai bani și pentru un desktop, sau ești într-una din categoriile menționate anterior, probabil că va fi singurul tău PC.
Dar dacă nu ești, și dacă te întrebi ce s-a întâmplat cu piața desktop-urilor, ei bine, sunt bucuros să te anunț că am răscolit-o recent, și e la fel de bogată ca pe vremuri. Într-adevăr, reclamă nu prea li se mai face, și încep să devină mai mult folosite doar de cei cu meserii ce necesită un sistem de calcul performant, dar încă sunt o opțiune valabilă pentru oricine consideră că îi apreciază multele atuuri și acceptă puținele dezavantaje. 

Calculator nou. Ce și de ce am ales.

Trecut-au anii... Trecut-au, și eu din păcate am rămas serios în urmă cu tehnologia, în ceea ce privește dotările mele, „gadgaturile”... Așa că anul ăsta pentru mine este dedicat, din punct de vedere financiar, actualizării lor. Iar prima și cea mai mare actualizare pe care a trebuit să o fac a fost principalul meu calculator.

Principalul meu domeniu de lucru în momentul de față este grafica. Și mă refer aici la logo-uri, bannere, materiale publicitare pentru print și online, tehnoredactări, cam tot ce ține de zona asta, de grafică statică. Dar pot mai mult, știu mai mult, și am de gând să învăț mai mult. Iar din toamna aceasta activitatea mea se va amplifica semnificativ, fapt ce se va reflecta și pe acest blog.

În fine... problema mea însă până în acest moment, era că lucram cu vechea „unitate centrală” (nici n-am mai auzit expresia asta de o groază de ani) de calculator ce o aveam din 2009. Adică de când terminasem clasa a VIII-a. Pe scurt, era un Intel Core 2 Duo E7400, cu 4 GB RAM și o placă NVIDIA 8600 GT cu 512 MB. În decursul anilor au decedat câteva hard diskuri și surse, dar componentele principale au rămas aceleași. Faptul că Windowsul și softuri precum CorelDRAW sau Adobe PS/LR/AI rulau în ultimele lor versiuni până în vara acestui an, recunosc că m-a surprins. Presupun că are de a face cu învățămintele pe care Windowsul le-a dobândit după ce și Microsoft a activat pe piața dispozitivelor mobile, și mă gândesc că are de-a face cu managementul foarte bun al resurselor hardware disponibile. Adică acum 10-15 ani dacă puneai Windows XP pe calculator din anii 90, îl îngenuncheai pe loc. Acum, Windows 10 să ruleze ok (bine, nu era rapid, dar era perfect acceptabil, nu era un chin să-l folosesc) pe un hardware atât de vechi, mi se pare remarcabil.
Noul (stânga) și vechiul (dreapta)

Și iată, deci, că am fost pus în situația cumpărării unui agregat nou, în vara acestui an. Proces care s-a dovedit mai complicat decât credeam. În special pentru că eu momentan lucrez de acasă, iar ceea ce aveam nevoie era un calculator desktop. Iar azi nimeni nu mai cumpără calculatoare desktop...
Despre asta în articolul următor, dar acum am să detaliez la ce configurație am ajuns:

Intel Core i5-7400 • 16 GB DDR4 Crucial kit dual channel 2x8 GB, 2400 MHz, CL 17 • placă de bază Asus Prime B250-PLUS • SSD Kingston A400 120 GB • HDD Seagate Barracuda 1 TB 7200 RPM • sursă Segotep GTR-550, 550W cu PFC activ • carcasă Inter-Tech GM-C10 • un DVD writer Asus și un ventilator de carcasă 80 mm DeepCool

Și acuma, vă rog, dragi tovarăși cunoscători de domeniu, să nu săriți pe mine cu interogări ca pentru un criminal, că de ce am luat una și nu alta. La fel ca în domeniul auto, spre exemplu, în direcția asta pot fi polemici și lupte și înjurături infinite în timp și spațiu :)). 

Mi-am ales această configurație luând în considerare toți factorii necesari - pentru ce vreau să îl folosesc, cât timp plănuiesc să îl țin, ce upgrade-uri am de gând să fac pe parcurs, și bineînțeles, câți bani eram dispus să cheltui. Și această combinație mi s-a dovedit optimă pentru situația mea.

Dar totuși, să răspund câtorva potențiale întrebări:

De ce i5 și nu i7?
Tot calculatorul e luat pe principiul că iau ceva să-l folosesc „de toți banii” (poate chiar mai mult), nu iau ceva doar „să fie acolo, pentru orice eventualitate”. Deși urăsc treburile alea, m-am uitat pe tot felul de teste și benchmark-uri, și pur și simplu nu îmi justificam prețul mai mare al lui i7, repet, pentru ce am de gând să fac cu el.

De ce Intel și nu AMD Ryzen?
O întrebare bună, și un răspuns de care nu știu cât de mândru să fiu, dar e foarte sincer: nu am avut încredere. După ani de zile în care AMD vindea aceeași ciorbă reîncălzită cu acele FX-uri (care, nu-i vorbă, am înțeles că erau treabă serioasă când au apărut... dar asta se întâmpla acum prea mulți ani ca să le mai iei în considerare la începutul acestui an, de exemplu), gama Ryzen se pare că e o revenire în forță, și cifrele „sună” bine. Dar până nu văd treaba stabilă, consolidată, cu cel puțin o a doua generație de succes și fiabilă, nu am vrut să fiu eu unul din „cobaii” lor. Știu că poate am exagerat, dar cu Intel știu că am mers la sigur.

Unde e placa video?
Nu e, deocamdată. Asta și mai mulți GB RAM s-ar putea să am în vedere în viitor, dar momentan ceea ce oferă procesorul îmi ajunge. Mai ales că nu îl folosesc pentru jocuri.

De ce nu mai multă stocare?
Nu pot să descriu în cuvinte cât detest mediile de stocare electronice! Și asta pentru un simplu motiv: cedează când ți-e lumea mai dragă, și de multe ori nu dau niciun semn înainte. La fel și în camerele foto-video cu cardurile lor, am luat cât de mici posibile, ca dacă crapă să pierd cât mai puțin. Dacă voi avea nevoie voi mai lua externe, sau interne suplimentare, dar momentan îmi ajung, și momentan eu nu renunț la CD-uri și DVD-uri pentru stocare pe termen lung (o să vină cândva o postare special despre asta). Gândirea asta, desigur, mi se trage dintr-o mulțime de experiențe neplăcute în care am pierdut numeroase fișiere. 

Ce-i cu chestiile alea de la producători ieftini - memoria, sursa, carcasa? Și ce cooler ai pe procesor?
Memoria oricum e posibil să o upgradez, așa că nu am considerat neapărată nevoie să dau mai mulți bani pe ceva foarte similar, doar cu un radiator din acela colorat care îți fură privirea. Sursele - la fel cu mediile de stocare. Mie mi-au cedat multe ieftine în trecut. Dar când mi-a cedat un Corsair, și după ce am auzit cazuri de Chieftec de aproape 1000 lei cedând, am zis - pe mine altul și mai mult nu mă mai conving „brandurile”. Am știut că vreau doar PFC activ, și să fie eficiență 80+. Are. Sunt mulțumit. Carcasa? Well... am trecut de vârsta la care calculatorul credeam că e ceva fel de navetă spațială, și deci trebuie să arate ca atare. Mi se par atât de caraghioase în ziua de azi acelea cu tot felul de nervuri și găuri și lumini și fețe ce arată ca un mutant cyborg cu porturi USB. Lasă-mă-n pace! E o cutie cu circuite. Am vrut ceva ce să arate cât mai minimalist și curat posibil, să aibă porturile poziționate cum îmi place (în partea superioară a carcasei, dar nu deasupra îndreptate în sus), și să aibă cât mai puține zone sensibile la praf și amprente. Calitatea materialelor nu e grozavă, într-adevăr, și recunosc că m-am tăiat la 2 degete în marginile foarte ascuțite și cam nefinisate ale „șasiului” acela metalic din interior când am montat placa de bază, dar altul și mai mult sper să nu am de făcut operațiunea aceea. În rest, îmi place cum arată și ține zgomotul înăuntru destul de bine.
Coolerul de pe procesor e cel stock. Din cutia lui, cum ar veni. Știu că iar unii vor zice că ăla e o mizerie și nu-i bun de nimic, dar pur și simplu n-am avut chef să investesc mulți bani într-unul cu adevărat superior, iar cele ieftine nu cred că ar fi făcut nicio diferență. Oricum, în momentul ăsta, cu Chrome cu 8 taburi deschise dintre care un video YouTube rulând, îmi stă pe la 36-37 grade. În Corel sau randare video trece de 40, dar nu am nicio emoție cu el. 

Aici aveți și o imagine cu interiorul. Dacă sunteți fanatici rău nu dați click să o măriți, că o să aveți palpitații la inimă :)) Nu am niciun „wire management”, că nu mă interesează. Sunt departe firele de ventilatoare, și cam asta e tot ce am urmărit.
Ăsta e un articol făcut mai mult să îl preceadă pe următorul, în care am de expus niște păreri detaliate despre de ce cred că decizia de a lua un calculator desktop de genul acesta mai e valabilă și în ziua de azi. Dar a trebuit, cum ar veni, să spun și care îmi e baza acelui articol, și anume ce calculator mi-am luat.

Constat că am ajuns să tratez aceste obiecte electronice - cum este și calculatorul - ca pe niște utilitare. Când eram mic, mă pasionau ele în sine, și eram mereu la zi (literalmente) cu toate noutățile din acest domeniu al hardware-ului PC, dar cred că asta era pentru că nu aveam prea multe ocupații atunci. Azi pasiunile mi se îndreaptă spre lucrurile ce au mai mult suflet, mai multă personalitate, capabile să-mi genereze emoții și experiențe - cum ar fi mașinile, sau fotografia. Calculatorul, e drept, e un instrument fără de care probabil acele experiențe n-ar avea loc, dar el în sine nu mă mai „mișcă”, nu mă mai impresionează.
Ca atare, în prezent am făcut această achiziție cu cea mai rațională perspectivă posibilă. Am luat branduri renumite acolo unde am avut încredere, iar în cazurile unde mi-am pierdut încrederea, am zis, învățând din experiențele trecute, că n-are rost să investesc aiurea.
Și totul, repet, are un singur și mare scop: să simt că folosesc lucrurile conform prețului plătit, nu să risipesc bani pe resurse de care n-o să am nevoie niciodată, sau n-o să am nevoie suficient de des sau de mult încât să se justifice financiar.
Apropo, toată jucăria m-a costat puțin sub 2400 lei.

11 nov. 2016

Judecata celei de-a treia zi

sursa: Yahoo! News; foto: Richard Drew (AP)
S-a terminat! Trump a câștigat. N-a început al treilea război mondial, totul e bine, și, în mod normal, n-are de ce să nu fie bine și în continuare. N-am crezut că voi mai scrie încă o postare pe această temă, însă prea multe s-au întâmplat în urma alegerilor și prea multe constatări am făcut, încât mă simt nevoit să menționez câteva chestii.

Bineînțeles, cred că cel mai rău lucru pe care îl poți face în momentul ăsta e să te iei după mass-media. Ăștia-s geniile care ziceau „Trump n-o să candideze”, apoi „Trump n-are nicio șansă”, apoi au arătat toate acele stupide sondaje, iar acum toți se comportă de zici că vine sfârșitul lumii. O manipulare mai urâtă ca asta nu cred că am văzut. Deși, nu mă mir deloc în asemenea situații.
Și dacă tot am adus aminte de astea, să încep cu o primă constatare.


„Democrații” nu știu ce-i democrația

Trump a câștigat în urma unui VOT. Nu a fost o întâmplare, nu a fost o conspirație, nu a fost o numire din partea unui regim dictatorial. A fost dorința oamenilor. Iar de această dată, dorința celor mai mulți a fost ca el să fie alesul.
Ceea ce de două zile se întâmplă în marile orașe - protestele anti-Trump - sunt dovada perfectă pentru cât de lipsiți de integritate sunt susținătorii lui Clinton. Acum câteva săptămâni Trump zicea că „rămâne de văzut dacă voi accepta rezultatul în caz că nu câștig eu”. Era campanie. El așa vorbește. Nu a făcut nimic, doar a spus. Dintr-o dată toți au sărit pe el „huuuuoooo cum e posibil așa ceva???” „e șocant!” „e nemaiîntâlnit!” „e inacceptabil!”.... iar acum iată-i pe ei, toți cei care au făcut crize atunci, făcând același lucru. Contestând rezultatul unor alegeri realizate pe principiile DEMOCRAȚIEI. Ei, democrații... contestă democrația...
Mi se pare dezgustător din cale afară!


Lumea a fost salvată de la întorsul cu susu-n jos

CEA MAI MARE satisfacție a mea ca urmare a acestor alegeri nu e atât că America are acum șanse bune să prospere economic sau să fie bine apărată, cât e că acest moment a pus capăt, sau cel puțin a diminuat semnificativ vocile stridente ale anumitor grupuri.
Clinton ar fi fost o continuare și aproape o invitație la propagare accelerată a unor trenduri de-a dreptul periculoase, cum ar fi homosexualii (pardon, nu numai homo, că îs LGBT, adică și bisexual și transgender... adică ceva creaturi care nu-s oameni, că un om nu se naște bi sau trans), ecologiștii demenți, fanii „politically correct” și în general toți ăștia care nu se pot integra în societate, care sunt deraiați grav de la normele judecății raționale și care terorizează pe toată lumea, încercând să-i schimbe pe toți cei din jur ca ei să nu se mai simtă excluși.
Acești indivizi au luat ideea de libertate de exprimare și au dus-o la extreme deloc rezonabile. De multe ori chiar folosesc pretextul libertății de exprimare tocmai pentru a interzice această libertate... se vede clar asta în atitudinea pe care o iau către toți cei care sunt împotriva gândirii lor. Dacă îndrăznești - folosindu-ți libertatea ta de a gândi și a te exprima - să le spui că tu consideri că nu-i normal ce fac ei, vor sări pe tine ca și cum i-ai fi omorât, acțiunile contrazicându-le vorbele.

În cazul homosexualilor, spre exemplu: oamenii ăștia trebuie să înțeleagă că societatea îi poate tolera (și ok, cred că ar trebui să-i tolerăm), dar de acolo până la a-i lăsa să manipuleze restul lumii înspre a gândi asemeni lor, e cale lungă, în special când vine vorba de ideea ca aceste cupluri să aibă sau să adopte copii. Mai mult, nu cred că ar fi nimic exagerat ca legea să impună o politică de prevenire a acestor practici, pentru că, pentru numele lui Dumnezeu, așa ceva nu e normal! De la natură suntem bărbați și femei. O parte este atrasă de cealaltă, și vice versa. Nu alte combinații! S-ar putea impune o politică, spre exemplu, cum e în cazul fumatului, cum sunt acele etichete de pe pachete, interdicția de reclame TV, interdicția fumatului în spații publice etc. E clar și de bun simț înțeles că fumatul te distruge și îi afectează și pe cei din jurul tău, așa că se aplică o politică de nepromovare a lui. Dacă vrei, poți să practici, dar ești descurajat să o faci. La fel cred că ar trebui și cu ideea de homosexualitate.

În cazul isteriei cu încălzirea globală și ecologia, la fel, cred că trebuie serios diminuată această manipulare parcă scăpată deja de sub control. Lumea se încălzește. ȘI CE DACĂ??? Nu s-a mai încălzit până acum? Lumea știe să măsoare temperaturile doar de câteva sute de ani, iar în prezent încă ăștia îs atâta de incompetenți încât nu-s în stare să zică exact dacă poimâine la ora 4 va ploua sau nu. Da ei urlă că vai de mine în 20 / 50 / 63 / 100 / 2500 de ani (nici ei se pot hotărî) „dacă se continuă tot așa” lumea asta va pieri... sau ceva...
Am să fac la un moment dat (încă) o postare despre acest subiect (mai am una de acum câțiva ani), dar ca idee: eu nu contest că noxele emise creează acel efect de seră, și nu contest faptul că în anumite locuri și orașe situația e atât de rea încât aerul care-l respiră sau apa care o beau oamenii sunt de-a dreptul toxice.
DAR... sunt mai multe DAR în toată situația asta...
problema trebuie tăiată mai întâi de acolo de unde este cea mai gravă: penalități pentru țările „în curs de dezvoltare” (care se dezvoltă în 20 de ani cât occidentul n-a făcut-o în 100) care nu țin cont de nicio normă de poluare și totul e peste orice limită rezonabilă, eficientizarea a tot ce înseamnă poluare generată în scop industrial / economic (producția de curent electric din combustibili fosili, transportul de mărfuri, transportul public - indiferent că e rutier, feroviar, naval, aerian etc.) și abia apoi, dacă mai e strict necesar, să se ia în calcul limitarea noxelor din partea populației, și asta doar dacă populația dorește asta (Dacă majoritatea ar zice NU, indiferent ce ar vrea „activiștii”, va fi NU. Capiche?!). Orice tentativă de a inversa această ordine este o tentativă de dictatură și de privare de libertate. A ilustra și a manipula conștiința publică spunând că mașina personală, microcentrala de apartament sau deodorantul tău e de vină pentru topirea ghețarilor din Antarctica e ceva total stupid. Acestea sunt simboluri ale spiritului liber, independent și cu personalitate al omului, iar orice restricție a acestuia ar trebui grav condamnată.
Dar în ceea ce privește ecologia, problema n-ar fi dacă ar fi doar vorbe, doar că sunt și fapte, și sunt din cele mai urâte fapte. A reglementa micile afaceri și industria până la punctul în care e sugrumată de norme încât nu mai poate supraviețui, doar de dragul de a evita un POSIBIL (de multe ori nici măcar cert, sau total irelevant) „impact asupra mediului înconjurător”, n-are niciun sens. Taxele puse pentru poluare sunt și mai nesimțite. Pentru că nu merge nimeni din niciun guvern să repare stratul de ozon sau să mai înzăpezească un pic Polul Nord, sunt doar un pretext pentru a jupui oamenii de bani.
Sper că administrația Trump va privi problema cu foarte mult bun simț și echilibru - adică să nu rezulte o supradezvoltare și supraexploatare irecuperabilă a resurselor naturale doar de dragul unei economii care are toate șansele ca după mantatul(-ele, sper eu) lui să fie distrusă din nou, dar nici să lase toate acele restricții de mediu care nu au nicio valență practică în ziua de azi.
Nu pot să nu menționez, ca entuziast al domeniului auto, că sper să interzică pentru totdeauna să se mai facă Mustang sau Camaro de 2 litri :))). Și sper ca prin politicile lui economice, dacă relațiile cu Europa vor rămâne bune, să ne dea și la noi (că doar Europa le dă lor) ceva Cadillac, Buick sau Lincoln, că deja m-am săturat numa de Audi, BMW, Mercedes pe toate străzile :)).

OK, înapoi la alegeri...


Cine a votat Trump

Am observat un fel de revoltă în rândul Clintonienilor... acuzau că rezultatul e acesta din cauză că America „rurală” a votat asta. Și dacă te uiți pe hartă, într-adevăr, cele mai mari și cele mai înalt cotate zone urbane (coasta de Est și cea de Vest, în special), sunt albastre. Inima țării însă e roșie.
Mi se pare, din nou, o gândire total dezgustătoare. Ăștia zic că Trump are idei urâte, dar ei la multe capitole îl întrec...
De când contează mai mult opiniile „orășenilor” decât ale celorlalți? Până când deciziile pentru o întreagă țară vor fi făcute doar din birourile zgârie-norilor? Că asta chiar e o problemă foarte mare, care se vede inclusiv la noi. Capitala pune tot felul de legi pentru că așa se vede la ei în oraș și prin zona lor, dar niciodată nu întreabă oamenii din celălalt colț al țării dacă nu sunt încurcați de acele legi.
Cei care trăiesc în orașele mari de multe ori fac sacrificii pentru a trăi acolo, în special pentru că totul e foarte scump, foarte limitat și foarte aglomerat. Cu cât ești într-o mulțime mai mare, cu atât tu ești mai mic. Sigur, sunt și cei care într-o mulțime mare ei sunt și mai mari, iar aceștia dacă trăiesc în oraș nu locuiesc în chirie, nu umblă cu autobuzul și cu siguranță nu au proprietăți doar în acel oraș. Aceia sunt din altă categorie, dar vorbind despre majoritate - despre ăștia care protestează (un om realizat care-și vede de treburile lui n-are timp de proteste) - nu știu cum să zic, dar chiar nu cred că votul lor trebuie considerat mai superior decât al unui țăran. Mai degrabă aș asculta sfaturile unui fermier antreprenor care își ține familia cu tot ce-i trebuie, prin propriile forțe, decât de un corporatist în a cărui viață totul depinde de sistemul în care funcționează (că nu poți să zici „în care trăiește”, că ăștia nu prea mai au viață).
Deci serios acuma, treaba asta cu discreditarea votului din mediul rural mi se pare foarte urâtă.


E adevărat, trebuie să fim precauți, dar în același timp și optimiști

Mascarada asta cu „vai ce tragedie că o ieșit Trump” a fost... ei bine... o mascaradă. Așa cum e de așteptat oarecum după orice alegeri, mai ales la un asemenea nivel.
Dar cred că ce avem de făcut acum este să ne focalizăm pe ce putem face ca această situație să fie una bună. Sau mai bine zis să rămână una bună, pentru că Trump nu cred că are intenții rele. Mai ales din cum l-am văzut că vorbește în situații unde nu-i de glumit - ieri cu Obama, spre exemplu, sau cu alte ocazii care presa prea puțin le-a scos în evidență, cum ar fi discursul ținut în Mexic sau discursul în fața comunității poloneze din America - cred că acest om poate fi foarte calculat atunci când își dorește asta. Campania a fost campanie, și așa se câștigă o bătălie: luptând! Convingând! El asta a făcut, și a făcut-o foarte bine.
Dar totuși, e Trump... are o personalitate foarte explozivă, și, oricât de mare fan ai fi, nu poți să nu recunoști că există acolo o posibilitate (poate una la un milion, dar există) ca exploziile sale vorbite să se transforme în explozii adevărate. Doamne ferește! Să sperăm că va fi totul bine. Să sperăm că Rusia cea temută și demonizată în presă va fi un partener, și nu un dușman. Știu că pare imposibil, și că unii mereu cred că există motive sinistre în spatele oricărui gest de bunăvoință din partea Moscovei, dar eu știu un singur lucru: și ei sunt oameni, și ei pot fi influențați, și ei pot fi înduioșați... trebuie doar de știut cum.
Să sperăm că și partea cu imigranții se va soluționa cu bine. Poate ați văzut, de pe noul lui site tocmai a fost eliminată partea cu musulmanii... (repet, campania a fost campanie). Cei care sunt ilegal acolo sau care vor să pătrundă ilegal în țară trebuie să înțeleagă (cu buna sau cu forța) că ilegal cu pretenții de a fi tratat ca și cei legali nu se poate trăi. Sunt convins, și sper că și Trump va avea grijă, ca tot ce înseamnă lucrul cu imigranții să fie făcut într-o metodă foarte umană și responsabilă.
Terorismul trebuie eradicat fără nicio ezitare, scuză sau întârziere. Doar SUA, împreună cu Europa, împreună cu Rusia, nu contează, atât timp cât scopul e distrugerea teroriștilor, orice mijloace trebuie aplicate.
Iar cu economia Americii, sper să crească și să vedem din nou Made in USA. Sper ca americanii să-și poată trăi visul, și să o ducă mai bine. La urma urmei, asta trebuie să ne fie ținta tuturor: să trăim cât mai bine.


Cred, așadar, că situația nu este deloc una dezastruoasă, ci chiar dimpotrivă. Cred că votul majorității trebuie respectat, mass-media manipulatoare ignorată, iar situația privită cu luciditate și rațiune. Președintele Americii oricum nu e un dictator. Nu e singurul care ia și impune deciziile pentru țară și lume. Opoziție mereu va exista, și va avea dreptul să-și spună punctul de vedere, pentru ca împreună să lucreze și să ofere cetățenilor americani, și partenerilor Statelor Unite, ceea ce își doresc: un viitor mai bun.

Să nu uităm: America e tărâmul tuturor posibilităților!

Mult succes, Donald Trump!