28 sept. 2011

Ultimul an al copilăriei mele



DSCF9885

S-a scurs azi încă un an din viața mea. Șaptesprezece ani au trecut de când eu am apărut pe această lume... Șaptesprezece ani în care viața mea a cunoscut o mulțime de schimbări și în care am avut parte de fel și fel de momente și de perioade. După o dimineață somnoroasă pentru mine și destul de răcoroasă, după șase ore la liceu cu trei teste stupide, după ce am ajuns acasă și am ieșit din forfota cotidiană, am început să cuget puțin... ce am realizat eu în acești ani? Păi lăsând la o parte anii în care eram ca și toți copiii în lumea basmelor și a jucăriilor, pot spune că dacă e să privesc din plan profesional sunt destul de mulțumit.. am avut rezultate bune la învățătură ceea ce m-a adus în prezent la un liceu de prestigiu, m-am făcut afirmat în public și mi-a fost apreciată și răsplătită munca. Dacă doar asta ar conta, aș putea să mă declar mulțumit și fericit.
Dar ... oare doar asta contează? Ei bine, în ultima vreme am constatat că nu.
În general când e ziua de naștere a cuiva e un motiv de bucurie, de zâmbete, de voie bună. Din păcate de data aceasta nu a fost și cazul meu. Azi a fost o zi pe care n-am s-o uit niciodată. Azi am auzit vorbe pe care n-am să le uit niciodată. Sunt sunt supărat din cale-afară, sufletul mi-e plin de răni iar sentimentele mi-au fost ca și aruncate la gunoi. Niciodată n-am crezut că o să mi se întâmple așa ceva. O parte din mine a murit azi, pentru simplul motiv că am îndrăznit să cred că am dreptul și eu la fericire și pentru faptul că din anumite puncte de vedere nu corespund societății actuale care se demoralizează pe zi ce trece.
Sincer la cât sunt de distrus moral, n-am crezut că voi apuca ora aceasta. Am crezut că voi ceda, dar în cele din urmă n-am făcut-o. N-am făcut-o deoarece am realizat că totuși am în jurul meu oameni cărora le pasă de mine, oameni care mă iubesc așa cum sunt. Mi-am „reamintit” că am familie și prieteni adevărați. Începând de la primele ore ale dimineții am început să primesc urări de „la mulți ani” de la o mulțime de persoane, atât „live” cât și pe Facebook, prin SMS-uri sau apeluri. Le mulțumesc tuturor celor care au făcut-o. Mulțumesc părinților și bunicilor mei că m-au crescut și că m-au educat, le mulțumesc prietenilor pentru că m-au făcut să mă bucur de acești ani minunați și tuturor celor care au avut grijă ca eu să am tot ceea ce am acum. Acest gând și acești oameni au fost singurii factori care m-au făcut să trec cât de cât mai ușor peste această zi. În orice caz, orice mi-ar rezerva viitorul (sper totuși că va fi ceva bine), această zi n-am s-o uit niciodată.
De azi practic am intrat în ultimul an în care sunt considerat „copil”. Anul viitor voi împlini 18 ani, iar imediat după aceea voi merge la facultate și situația se va schimba un pic (...un pic mai mult). Sper ca măcar în acest ultim an să am parte de fericire, așa cum îmi doresc. Încă mai sper... că doar, la urma urmei, speranța moare ultima...

26 sept. 2011

Operațiunea „testarea”

Cred că știți cu toții ce nebunie a fost astă-vară cu rezultatele de la bacalaureat. Erau perioade în care indiferent pe ce post de televiziune dădeai numa despre asta se vorbea. Ei bine, cum de ani buni în învățământul românesc se produc numai și numai schimbări și se introduc chestii noi de care nimeni n-are habar, acum ăstora de la conducere li s-o răsărit că hai să-i testeze ei pe elevi la începutul anului. Și uite așa s-a introdus anul acesta conceptul de „teste inițiale” (nu spun DIN anul acesta că la ce zăpăceală e nu știu dacă la anul se va mai continua pe ideea asta). Încă din prima zi de școală ni s-a spus de ele, problema e că din prima zi de școală și până acum, cam toți profesorii printre altele ne-au spus același lucru „nu știm despre ce e vorba”, „nu știm cum o să fie”... Din câte am înțeles nu se trec în catalog dar se adaugă la un „portofoliu” al elevului sau ceva de genul ăsta care într-o oarecare măsură va conta pe viitor și cică se va urmări evoluția elevilor pe parcursului anului/anilor. Asta se zvonește cel mai des, apoi în rest .. ba că ni se spun, ba că nu ni se spun notele, ba că se spun părinților și trebuie să semneze nu știu ce, ba că trebuie să învățăm pentru ele, ba că nu trebuie să ne stresăm cu ele ... mai precis, câți oameni, atâtea păreri.
Ceea ce e cel mai grav după părerea mea e că NIMENI NU ȘTIE EXACT CE TREBUIE DE FĂCUT. Știu toți profesorii că trebuie să dea testele astea inițiale elevilor, dar majoritatea nu știu ce o să se întâmple mai departe. Aici nu dau vina pe ei sincer, ci pe idioții care conduc sistemul educațional. Adică tuturor (elevi și profesori) ni s-a spus că dăm testele astea, dar nu ni s-a spus nimic clar și concret despre ele. De mâine începe nebunia, mâine spre exemplu la prima oră dau test din economie, o materie care în anii precedenți n-am făcut-o iar în anul ăsta am avut până acum 3 ore dar profesoara noastră nu a fost în liceu și a înlocuit-o o habarnistă care nici ea nu știa ce vorbește, deci o să fie superb! (bine, eu scriu cât știu din cultură generală, dar totuși...). Nu știu ce o să fie, chiar nu știu ce o să fie. O să se adune la minister niște rezultate cu care n-am idee ce o să facă, dacă o să le folosească la ceva, dacă o să le convină sau dacă s-or răzgândi și-o să zică iar că nu-i bine (de ce nu-i bine, cum trebuia ca să fi fost bine - astea nu contează..).
Aștept. Așteptăm, de fapt, atât noi, elevii, cât și profesorii, să vedem ce o să se întâmple. Așteptăm, că altceva din păcate n-avem ce face..

24 sept. 2011

POZE Let's do it, Romania! - Maramures 2011

Am fost și eu azi la acest eveniment care a devenit foarte „la modă” în ultimii ani. A fost OK după părerea mea; au fost mici probleme cu organizarea plecatului din Baia Mare dar în rest a fost totul bine. La rezultatele care au fost, cred că evenimentul și-a atins scopul și asta, zic eu, e tot ce contează, la urma urmei. Mai jos aveți câteva poze:

DSCF9795 1024x576 DSCF9796 1024x576 DSCF9797 1024x576 DSCF9811 1024x576 DSCF9812 1024x576 DSCF9823 1024x576 DSCF9828 1024x576 DSCF9832 1024x576 DSCF9839 1024x576 DSCF9841 1024x576 DSCF9842 1024x576 DSCF9843 1024x576 DSCF9849 1024x576 DSCF9867 1024x576

10 sept. 2011

Ready?

DSCF6439
15 minutes past midnight, september 10th, 2011. Neluând în considerare această zi care teoretic tocmai a început, mai e o singură zi până când din nou în toată țara începe o forfotă mare - începe noul anul școlar, evident. Și asta înseamnă că a trecut o vacanță. Mda, a mai trecut încă o vacanță...
Vouă vă vine să credeți?
Mie nu.
Mie nu-mi vine să cred, că sunt deja clasa a 11-a, că mai am doar doi ani până când pentru mine va începe practic viața mea adevărată, viața pe cont propriu. Mai am doi ani. Doi ani au trecut și din prima zi în care am pășit pentru prima dată pe poarta liceului, și de atunci multe s-au schimbat și - din fericire - s-au schimbat în bine pentru mine.
Clasa a 11-a nu știu ce va fi sincer. Nu știu la ce să mă aștept sau ce să îmi doresc să obțin ca performanță educațională. În clasa a noua a fost un treacă-meargă, o încălzire. La începutul clasei a 10-a am zis că trebuie să mă pun mai serios pe învățat, însă în cele din urmă în anul care a trecut am început să fiu implicat în activități total diferite de simpla „toceală” (și mă bucur pentru asta).
Anul ăsta, nu știu exact ce va fi. Mi-am propus multe, sper să le pot duce la finalizare pe toate.
Dacă mă simt pregătit de noul an școlar? Oarecum. Oarecum mă bucur, deoarece mersul la liceu înseamnă evident nu doar învățat, însă sincer nu mă prea bucur când văd ce mă așteaptă din punctul de vedere al studiului. Mai mulți profesori ne-au anunțat încă din anii trecuți că anul ăsta va fi unul greu, deci cel puțin din acest punct de vedere nu va fi prea frumoasă situația. Oricum, eu o să încerc în acest an să fac tot ce pot ca să fiu cât mai sus din toate punctele de vedere, și sper să am rezultatele pe care mi le doresc.
Dar voi cum sunteți? Sunteți gata de încă un an? :)