31 dec. 2011

2011 - ascensiunea și declinul sufletului meu

De-a lungul vieții, un om trece prin multe perioade. Lucrurile banale ce le facem în viața de zi cu zi le uităm, e și firesc, însă sunt anumite momente care le ținem minte toată viața. Anul 2011 pentru mine a fost plin de astfel de evenimente. 2011 pentru mine a însemnat momente de bucurie, de tristețe, de nepăsare, de deschidere spre nou dar și de luptă pentru păstrarea învățăturilor sănătoase din trecut. Anul trecut pe vremea asta nici nu mi-aș fi închipuit cum va fi acest an. 2011 pentru mine a început într-un mod predictibil și firesc, a continuat prin a mă surprinde într-o mulțime de moduri plăcute și neașteptate, dar s-a încheiat din păcate așa cum eu speram să nu se întâmple niciodată. A fost un an în care m-am adaptat „din mers” situațiilor în care viața m-a pus, nu am făcut planificări deoarece niciodată nu am știut exact cum vor evolua lucrurile. Singurul lucru care îl are în comun această seară cu seara de 31 decembrie 2010 este că atunci, ca și acum, sper un singur lucru: ca anul ce vine să fie unul așa cum îl visez. Având mereu de-a face cu lumea multimedia, gândindu-mă un pic realizez că (aproape) fiecărei luni din acest an îi pot atribui câte o fotografie realizată de mine ce m-a impresionat, și câte o piesă muzicală care pentru mine a fost „soundtrack-ul” lunii respective fie pentru că o ascultam eu mult, fie pentru că era o melodie populară la acea vreme. Așadar, iată o scurtă recapitulare a „vieții” sufletului meu și a sentimentelor mele în anul de grație 2011 ...

IANUARIE
Pace sufletească, mulțumire, resemnare, speranță - cam acestea sunt cuvintele ce ar putea descrie prima lună a anului. Eram fericit și mulțumit cu ceea ce aveam, pentru că aveam destul. Mă simțeam bine, nu eram stresat, eram optimist și nerăbdător să aflu ce îmi va aduce ziua de mâine.

O poză de seară din centrul orașului, pe vremea când serile de iarnă pentru mine aveau o importanță aparte...
DSCF4370

Și o piesă cu care am început în vremea aceea o selecție de piese de dragoste...


FEBRUARIE
Atmosfera aproximativ aceeași. Am avut parte de câteva momente de dezamăgire și suspin, însă au fost acoperite de o sumedenie de lucruri mărunte care mi-au adus zâmbetul pe buze. Per total o lună liniștită, fără lucruri ieșite din comun nici în sens bun, nici în sens rău.
Din păcate pentru luna aceasta nu am vreo fotografie reprezentativă, care să consider că merită a fi postată, deoarece din luna februarie de fapt nici nu am prea multe poze. Cum spuneam, nu au fost chestii ieșite din comun, nu prea am avut ce poza.

Totuși, e o piesă din cele populare la vremea respectivă care mi-a plăcut...


MARTIE
O schimbare simțeam că bate la ușă. Nu știam de unde avea să vină și nici nu știam pe ce plan va fi sau dacă va fi în bine ori în rău. Până la urmă... nici n-a venit. A fost o lună plină de evenimente mici, dar care m-au ținut în priză și m-au făcut să-mi folosesc la maxim energia ce o aveam în mine.

O poză făcută într-una din ultimele săptămâni în care mersul de dimineață spre liceu era o adevărată plăcere pentru mine. Aveam o companie foarte plăcută pe drum, iar când ajungeam la liceu eram fresh și gata de acțiune. Mi-e tare dor de acele zile...
DSCF4994

Și o piesă care când eram acasă era pe repeat mereu (sincer însă, nu mai țin minte ce s-a întâmplat de a ajuns să-mi placă așa de mult ...)


APRILIE
O lună ce a început cu zile mohorâte și friguroase, dar s-a terminat într-un adevărat paradis de primăvară aș putea spune. O lună în care m-am îmbogățit spiritual extraordinar de mult, am descoperit lucruri noi și am avut parte de niște bucurii și de un tratament privilegiat la care nu m-aș fi așteptat. Gândindu-mă în ansamblu, cred că a fost cea mai frumoasă lună „activă” din 2011 pentru mine.

Nu știu ce cuvinte aș putea folosi să descriu această fotografie, așa că am să o las să se „autodescrie”...
DSCF6431

O doamnă a muzicii pe care o știam și la acea vreme, însă niciodată până atunci nu i-am acordat prea mare atenție. Asta până în momentul în care am rămas impresionat de un concert de-al ei văzut... de pe DVD playerul unui autocar...


MAI
O lună a controverselor, o lună a agitației, o lună tensionată din toate punctele de vedere care a început în cel mai oribil mod posibil în primele zile dar lucrurile s-au limpezit repede și în cele din urmă a continuat foarte frumos din punct de vedere al liniștii sufletești. A urmat însă apoi stresul și tensiunea de la terminarea anului școlar. Oricum, dacă stau să mă gândesc, toate aceste luni sunt ca desprinse din Rai pe lângă starea mea de acum. Ajung imediat și acolo...

„Tensiunea” și „agitația” :) ...
DSCF8351

O piesă ce mi-a ieșit pe urechi în perioada aia, oriunde mergeam dădeam de ea...


IUNIE
Vacanța de vară bătea la ușă, scăpați de teze și de alte presiuni din partea școlii, erau acele zile când liceul devenise punctul de întâlnire a colegilor, unde stăteam o oră sau două iar după aia mergeam cu toții undeva în oraș și ne bucuram de zilele frumoase de vară și de ultimele zile în care eram adunați cu toții. A fost o lună în care nu prea mi-a păsat de multe, era totul OK, mă înțelegeam bine cu toată lumea iar sufletul îmi era la fel... nici prea bine, nici prea rău...

O fotografie cu nimic specială, însă e prima mea tentativă de HDR și pot spune că sunt mulțumit de ce mi-a ieșit...
DSCF9315 1300x867

O piesă care după părerea mea e cam ciudată (nu mă refer la cuvinte, ci în ansamblu) însă care, la fel cum în mai tot orașul răsuna a Ya BB, în iunie oriunde mergeam auzeam „what the f**k” :D...


IULIE
Vară, soare, totul bine și frumos! Am avut la început un continuu sentiment de nesiguranță iar mai târziu câteva momente de îngrijorare și dezamăgire, însă toate au trecut în momentul în care am început să văd partea plină a paharului, să uit pentru o vreme de toate problemele și să mă bucur de viață. Am văzut locuri minunate și în cele din urmă m-am simțit foarte bine. Încetul cu încetul vedeam cum treburile merg din ce în ce mai bine spre direcția pe care o așteptam de atât de mult timp.

O fotografie în amintirea miilor de kilometri parcurși în acea lună :)...
DSCF2082

Văzându-le țara și tradițiile, am ajuns să îndrăgesc și muzica grecilor...


AUGUST
Dacă aprilie a fost cea mai frumoasă lună din 2011 la modul activ, august a reprezentat luna în care împlinirea mea sufletească a atins apogeul. Eram mereu cu gândul la persoana iubită, deși între noi era o distanță enormă. Laptopul mereu se supraîncălzea de la apelurile de ore în șir pe Skype și dacă a fost vreo lună în acest an în care am putut spune fără nici o îndoială „sunt fericit”, atunci aceea a fost cu siguranță luna august. Vedeam cum ceea ce visasem de aproape un an și jumătate era pe cale să se împlinească însă nu așa cum plănuisem, ci mult mai frumos. Vedeam de asemenea cum niște idealuri la care niciodată n-am îndrăznit să visez erau pe cale să se materializeze. Aș da orice să trăiesc și acum acele clipe...

În sfârșit, puteam să privesc spre cer...
DSCF7621

Una din cele mai faine piese care mi-au fost recomandate vreodată. Recunosc, rușine mie că după 6 ani de făcut franceză în școală eu n-am înțeles un cuvânt din toată piesa și a trebuit să caut pe net traducerea versurilor, dar oricum mi-a plăcut foarte mult și o ascult frecvent chiar și acum...


SEPTEMBRIE
După o perioadă de extaz în care abia așteptam ca luna septembrie să vină, pe când a venit, lucrurile s-au schimbat. Și de atunci... schimbate au rămas. Am început să-mi pun semnele de întrebare pe care mi le pun și azi... de ce s-a stricat totul? ce am făcut rău și nu știu?

Printre altele am împlinit 17 ani, dar nu m-am putut bucura de acea zi... DSCF9885

 Din nou, nu mai e nevoie de nici un fel de descriere...


OCTOMBRIE
Începutul sfârșitului... cam așa pot să descriu cel mai bine luna octombrie. A fost luna în care am avut ultimul dram de bucurie în suflet. După o lună septembrie „furtunoasă”, pentru o scurtă perioadă a fost calm din nou, însă știam că totul se va sfârși în curând. Și, în noaptea de 26 octombrie, așa s-a și întâmplat. Din acel moment în afară de existența mea fizică, nimic din mine nu mai trăiește.

FlyBAY a fost cu siguranță un eveniment care n-o să-l uit niciodată...
b DSCF0029

În ultimele zile în care „îmi era bine” ascultam mereu asta...


NOIEMBRIE
O lună a suferinței crunte, a controverselor, a prejudiciilor, a surprizelor (neplăcute), a șocurilor, a declinului... Am început să îmi dau seama că nu știu să trăiesc fără ea. Am fost nervos și pe ea pentru modul în care s-a purtat cu mine în ultima vreme și pentru că m-a sfidat, însă mi-a venit să mă dau și pe mine cu capul de pereți pentru că atunci când a fost lângă mine eu mereu am fost nemulțumit și am vrut mai mult, forțând lucrurile, neconștientizând că poate alta era situația dacă totul se întâmpla în ritmul firesc. Mi-am format un univers dintr-o persoană, iar în momentul în care persoana n-a mai fost, nici universul n-a mai fost.

Nici o fotografie... n-am avut stare de așa ceva...

Damn it!


DECEMBRIE
Deja „suferință” sau „mâhnire” sunt cuvinte prea slabe pentru a defini starea mea sufletească de acum. Crăciun pentru mine n-a fost. Nici măcar n-am împodobit bradul și asta pur și simplu pentru că dacă aș fi făcut-o ar fi fost doar de formă. Bucuria Crăciunului în mine n-a existat. La trecerea dintre ani e la fel... stau singur acasă, alături de părinții mei, o să merg să fac niște poze la artificii și atât. Nu-mi vine să petrec și nu mă duc la nici o petrecere pentru că dacă aș merge n-aș face altceva decât să mimez câte un zâmbet, dar în interiorul meu de fapt să nu simt nimic. Nu mi-am imaginat niciodată că 2011 se va sfârși astfel!
IMG 0150



În concluzie, 2011 a fost pentru mine un an... tulburător. Nu-mi vine să cred că ea nu mai e lângă mine. Nu-mi vine să cred că persoana pe care am iubit-o mai mult decât pe propria-mi viață s-a dus și m-a lăsat... atât de singur. Nimeni nu o poate înlocui, a fost și este o fată specială și dintre toate cele pe care le-am întâlnit ea este singura care mi-a ajuns la suflet. Și ce mă doare cel mai mult e... că nici măcar nu știu clar ce s-a întâmplat. Au rămas lucrurile „în aer” iar acum sunt judecat pe baza unor presupuneri și aparențe greșite, și nu știu cum să fac să schimb asta.

În anul 2012 dacă ar fi să pun pe o listă ceea ce îmi doresc, lista probabil că ar fi lungă. Vreau să termin clasa a XI-a cu o medie mai mare, vreau să fac școala de șoferi, vreau să călătoresc prin lume, vreau echipament foto, vreau un iPad, vreau un Citroën C5, vreau... multe. Și totuși, dacă ar fi să aleg între TOATE acestea la un loc și a se întoarce fetița mea dragă la mine, atunci cu siguranță aș alege a doua variantă. Mai bine știu că nu am nici un ban în buzunar și nici un DSLR și nici un laptop, doar să știu că dragostea mea e lângă mine, că o pot mângâia, că o pot săruta, că îi pot asculta glăsuțul ei de îngeraș - aș fi cel mai fericit om de pe lumea asta.
Cu alte cuvinte, tot ce îmi doresc pentru anul care vine e ca ea să-mi ierte măgăriile și să-mi mai acorde o șansă. Dacă ea vrea o ultimă șansă e bine și așa, pentru că acum știu să o prețuiesc așa cum se cuvine.

2 comentarii:

  1. Uneori viata iti da cele mai grele lovituri, uneori simti ca pentru tine viata nu mai capata nici un fel de contur dar totusi traiesti pe aceasta lume cu un anumit scop, toti suntem asa. Fiecare la un moment dat traim momentele care sin pacat le traiesti si tu acum. NU trebuie sa abandonam totul, nu trebuie sa ne distrugem visele.Stiu bine ca acum crezi ca visele tale s-au naruit, ca nu mai ai nici o sansa, da nu renunta, nu stinge si ultima vapaie a sperantei tale...Oricum iti multumim mult ca ne-ai fost cel mai bun coleg, si stiu ca asa o sa ramai si in continuare insa nu uita ca omul a ajuns la stadiul in care poate face ca orice vis sa devina realitate. Sper sa intelegi mesajul care vreau eu sa ti-l transmit....A ta colega...

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, cam cu asta am mai rămas... cu vise și cu speranțe...
    îți mulțumesc pentru aprecieri și pentru cuvintele frumoase!

    RăspundețiȘtergere

Comentariile sunt supuse moderării, de aceea nu apar direct în momentul trimiterii.