2 apr. 2012

Learning to feel ...

După ce v-am arătat poze de la vernisajul expoziției, cred că ar fi cazul să vă spun câte ceva și despre ce a însemnat pentru mine Școala9.
Poate că așa când auziți despre asta nu vi se pare nimic impresionant, însă pentru mine, deși la început am avut anumite dubii și semne de întrebare despre curs, în cele din urmă pot spune că m-am ales cu ceva după aceste 3 luni. Silviu nu ne-a învățat atât de mult despre apertură, timp de expunere, ISO și așa mai departe, ci ne-a îndrumat cum să „simțim” fotografia. La urma urmei, aceasta este o artă și părerea mea e că dacă în momentul în care apeși declanșatorul simți ceva, atunci e fotografie, dacă nu, e poză. Cei care au un aparat de 1000 de Euro (sau chiar mai mult) în mână și îl folosesc numai pentru pozat pe la nunți și petreceri cu manele, aceia nu sunt fotografi... Fotografia se poate materializa, se poate comercializa, dar dacă numai pentru asta o faci, părerea mea e că nu ai dreptul să te consideri artist. Bine, nici eu - deși nu fac fotografii numai pentru bani - nu mă pot considera artist, pentru că mai am multe de învățat. Ceea ce am învățat din acest curs cel mai mult a fost modul în care se poate vedea și interpreta o fotografie sau cadrul ce urmează a fi fotografiat. Silviu de ne-a adus un DVD „Masters of photography” cu mii de fotografii făcute de cei mai consacrați fotografi din toate colțurile lumii și din toate timpurile, pe care l-am parcurs aproape în totalitate, și chiar dacă la început am crezut că pur și simplu uitându-mă la niște poze nu o să rezolv nimic, parcă totuși puțin m-au făcut să-mi dau seama de lucruri noi și de aspecte noi în ceea ce privește „conținutul” unei fotografii. Bine, eu din totdeauna am avut și în continuare am o părere puțin diferită de cea a celor cu care am fost în grupă la curs și a fotografilor ce ne-au fost prezentați din punct de vedere al emoției și al sentimentului pe care îl transmite o fotografie. Am observat că foarte mulți apreciază fotografiile alb-negru sau cele ce sugerează o stare de melancolie, de tristețe, condiția nefericită a unor persoane și alte subiecte din aceste categorii. Mie personal nu-mi place să văd așa ceva. Am destule griji pe cap, am destule persoane și lucruri care mă supără, am destule probleme în viața de zi cu zi, nu mai vreau să văd astfel de situații și în fotografii. Eu încerc pe cât posibil să surprind fericirea, buna dispoziție, frumusețea umană, frumusețile naturii, orice mă binedispune și mă relaxează. Bine, am făcut și eu în cadrul cursului și câteva fotografii mai puțin optimiste, dar în general eu rămân pe ideea mea.
În orice caz însă, repet, am învățat multe. Am învățat și mi-am dat seama de multe chiar și din modul de desfășurare a cursului. Se știe că într-o fotografie există două persoane: cea care o realizează și cea care o vede. Ei bine, fiindcă sunt persoane deci au propriile concepții, mentalități, viziuni, mie nu mi se pare normal ca atunci când privești o fotografie să ți se spună ce trebuie să vezi în ea. Fiecare vede ce crede, ce simte, ce îl atrage mai mult. Se spune că dacă cel care vede o fotografie primește mesajul și sentimentul pe care dorește și fotograful să-l transmită, atunci aceea este o fotografie reușită. Și eu am crezut asta până nu demult, însă până când am descoperit fotografii atât de complexe și de interesante, încât în momentul în care mai multe persoane vedeau respectiva fotografie simultan, fiecăreia i se părea un alt detaliu ca fiind subiect principal. În concluzie, părerea mea actuală este că o fotografie reușită nu este neapărat cea în care ceea ce simte fotograful, simte și privitorul, ci o fotografie reușită este aceea care reușește să atragă atenția și să impresioneze plăcut privitorul.
Dacă ar fi să trag linie și să scriu o concluzie finală, nu știu sincer ce aș scrie. Am învățat multe atât din curs, cât și din modul de desfășurare și de la persoanele alături de care am lucrat. Am învățat chestiuni noi atât din ideile care mi-au plăcut, cât și din cele pe care nu le-am susținut. Cred că tot ceea ce am învățat s-ar putea rezuma simplu într-un singur cuvânt: experiență; care ce la urma urmei, este foarte importantă.

În fine, pentru cei care nu puteți să vedeți expoziția, am să vă arăt așadar fotografiile ce mi le-a selectat Silviu pentru a-mi fi expuse. Repet, cei care sunteți de prin zonă și aveți drum pe la bibliotecă, vă invit în săptămâna aceasta să vedeți expoziția și pe viu.


expo1

expo2

expo3

expo4

expo5

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentariile sunt supuse moderării, de aceea nu apar direct în momentul trimiterii.