Sfârșitul - versiunea beta

Uite că sunt în prag de a păși pe ultima treaptă. Am dus la bun sfârșit 11 ani de educație, dar și 11 ani de emoții. Mă așteaptă ultima chemare, ultimul an în care educația mea - „elementară” aș numi-o - va trebui să se îmbogățească, să se dezvolte și să prindă roade.
Acest an a însemnat pentru mine un continuu freamăt, cu momente în care am crezut că pot să zbor până la cer de fericire, dar și cu supărări ce mi-au întunecat sufletul dincolo de orice limite. A fost un an în care liceul a însemnat un loc în care am trăit, nu doar am învățat. Liceul a devenit pentru mine un loc unde cunosc oameni, interacționez cu ei și dezbat cu ei probleme ce trebuie și mai presus de toate merită a fi dezbătute. Mi-am dat seama că dacă te duci la liceu ca un robot pentru că așa îți spune mama, tata, profa, sistemul dar tu nu încerci niciodată să îți explici de ce faci asta, te zbați să faci totul cât mai bine dar nu pentru că ești motivat sau pentru că ai înțelege de ce, singura ta motivație fiind acea hârtie igienică diplomă de bacalaureat, înseamnă că ești o cârpă cu care sistemul a făcut ce a vrut. Și vei ajunge mai departe în aceeași postură - vei fi mereu un supus, unul de pe care toată lumea va suge tot ce poate și vei ajunge să muncești din greu pentru simplul fapt că va trebui să reziști și să faci față în societatea care pune preț doar pe cantitate, nu și pe calitate. Sistemul e putred, însă are tupeul să impună cu nerușinare reguli. Școala de azi nu e școala de ieri; e o manipulare în masă, fără o țintă clară, la care din păcate aderi fie că vrei fie că nu. Societatea e într-o continuă degradare, toată lumea caută bani, dar nimeni nu caută liniște sufletească. În rândul celor de vârsta mea continuă să se promoveze aspecte ce țin de devalorizarea demnității umane. Bineînțeles, și aici este vorba de bani - sunt cei care câștigă mult și bine pe seama celor slabi de caracter, care cred că dacă se „distrează” - adică dacă își distrag atenția de la lucrurile importante - se vor alege cu ceva bun din asta.
În acest an, la început am vrut să mă opun sistemului, însă am văzut că sunt neputincios împotriva mulțimii de minți blocate. A trebuit să las de la mine ca să le dau impresia că sunt de acord cu ei.
Anul acesta școlar a fost cel mai complex an din viața mea și dacă stau bine să mă gândesc am ieșit un cu totul alt om decât cel care am fost în septembrie anul trecut.
Însă poate cel mai mult m-au influențat, marcat și motivat o serie de evenimente care nu au avut de a face cu mulțimile - ci cu sentimentele și impresiile ce mi le formez asupra propriei persoane și a sufletului meu. Și mi-am dat seama de un lucru - că prin natura noastră, noi, oamenii, avem nevoie de ceva care să ne motiveze și care să îl vedem ca pe un „evaluator” să zic așa - adică cineva care să ne facă să ne recunoaștem și să ne pară rău atunci când facem o greșeală și totodată care să ne motiveze și să ne aprecieze atunci când facem o faptă bună. Să fie o motivație chiar și pentru a trăi. Eu pot să spun acum că nu trăiesc degeaba și că nu sunt singur. Că mi-am găsit acel Univers în care sunt doar eu și cel prin care eu văd lumea. Și așa o văd, pentru că așa vreau, pentru că eu sunt eu și nimeni altcineva, și pentru că nimeni altcineva nu mă va face vreodată să văd altfel, decât dacă eu voi considera că trebuie să mă schimb. Și m-am schimbat în acest an. M-am schimbat enorm de mult. Și pot spune că toate, inclusiv atitudinea mea față de școală, le-am dezvoltat și exercitat dintr-un singur motiv - pentru a-mi proteja Universul.
Atât sper, ca la toamnă, deși este ultimul an, să am parte de o atmosferă liniștită.

„Though no one can go back and make a brand new start, anyone can start from now and make a brand new ending.” - Carl Bard

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentariile sunt supuse moderării, de aceea nu apar direct în momentul trimiterii.