17 dec. 2013

Lucaciu. Inconfundabil.

Când spui Lucaciu în Baia Mare, spui unul din cele două licee de adevărat prestigiu din oraș. Iar dacă mă întrebați pe mine, spun singurul liceu de prestigiu din oraș. Dacă sunteți/ați fost la alt liceu băimărean și citiți asta, nu-mi săriți în cap. E normal să spun asta, doar am fost și eu acolo :D.
Dar nu spun asta doar pentru că am fost și eu lucacist (sincer, nici nu-mi place cum sună „lucacist”). O spun pentru că acolo întâlnești categorii de oameni din cele mai variate. Întâlnești toate clasele sociale, tineri afiliați tuturor trendurilor, tineri de toate personalitățile și cu toate stilurile de viață. Este un puzzle multicolor ce dă liceului o identitate care, cel puțin în Baia Mare, nu o mai găsești. Oricât de ziaristic ar suna, adevărul e clar: lucaciștii sunt făcuți să bată recorduri!

Ceea ce azi, 16 decembrie, 2013, au și făcut. O mulțime cu adevărat impresionantă de profesori și elevi - în total aproximativ 1200 de persoane - s-au așezat în Piața Revoluției (Platoul București) pentru a forma un „brad uman”. Fiecare avea câte un carton verde sau roșu, pentru a sugera, văzut de sus, imaginea unui brad. Din câte se pare, au doborât un record mondial, până acum cel mai mare „brad” de acest gen însumând în jur de 800 de persoane.

Treaba s-a discutat de câteva săptămâni, după ce o primă tentativă a avut loc în curtea liceului. Inițial am avut o părere destul de neutră despre idee. Am zis că e încă o chestie copiată de la niște străini care n-au ce lucra. Iar pe când am văzut cartoanele colorate, inevitabil m-am gândit la alte vremuri când românii făceau ceva similar (deși nu cred că ei s-au gândit la asta). Nici nu știam dacă să merg să fac poze sau nu. Mare prostie făceam dacă nu mergeam. Cum am ajuns acolo, mi-am dat seama de dimensiunile mișcării. Poliție, organizare, materiale, grafice, minuni... Dar încă nu eram impresionat. Abia pe când s-a adunat lumea, și mai ales, pe când s-a întâmplat fapta în sine, am simțit în mine un fel de bucurie ciudată și inexplicabilă. Nu mai sunt de la Lucaciu. Am multe cunoștințe acolo, dar eu nu mai sunt. Totuși parcă, în acele momente m-am simțit din nou ca și cum aș fi. 
M-am simțit și eu printre cei care au făcut ceva „great” (oricât încerc, nu găsesc traducerea exactă în română pentru cuvântul ăsta). Ceva extraordinar, ceva ce sparge tiparele despre ce este un elev, un profesor, o școală, o comunitate. Chiar dacă acțiunea nu a fost atât de grea comparativ cu alte recorduri ce se vor a fi bătute, pentru însuși faptul că niște „simpli” copii, tineri de la un „simplu” liceu cum este Lucaciu, într-un „simplu” oraș cum este Baia Mare, într-o „simplă” Românie, au visat și au avut curajul să încerce doborârea unui record mondial - eu zic că merită tot respectul și toate laudele. 
Din păcate nu a fost omologat oficial; la anul se vrea asta, ba chiar se vrea participarea mai multor școli și licee, pentru un brad și mai mare. Mie sincer, nu-mi place ideea. Restul vor fi doar niște copiatori. Esența, unicitatea, scânteia a pornit la Lucaciu.

Din nou, FELICITĂRI!

Imaginea de sus nu am făcut-o eu, circulă pe Facebook și pe mai multe site-uri fără watermark. Nu am găsit nicăieri menționat autorul.

În cele ce urmează, vă prezint câteva poze făcute de mine, la fața locului, „de la sol” :):













1 dec. 2013

Cred în România

IMG_5039

95 de ani se împlinesc azi, de când România e așa cum o știm acum. 95 de ani în care românii au trecut prin multe încercări, au suferit și au fost fericiți, au fost mulțumiți dar și dezamăgiți, însă într-o formă sau alta și-au păstrat în ei spiritul românesc, puterea de a trece peste toate pentru ca noi, azi, să fim așa cum suntem.
Nu suntem perfecți, dar absurd e să spui că vreun pământean este. Avem multe nevoi, atât materiale cât și spirituale. Trecem printr-o perioadă când avem puterea de a alege, dar din păcate nu știm ce vrem. Suntem mai diferiți ca niciodată, ne îndreptăm vertiginos spre viitor, încercând să ne ghidăm după alții, fără să ne dăm seama însă că noi nu suntem ca ei. Și n-o să fim niciodată. Pentru că noi suntem noi, cu bune, cu rele, avem o identitate și trebuie să ne-o păstrăm.
Din disperare și în confuzia creată de sistemele politice la nivel național și european, mulți români pun sub semnul întrebării ideea de a ajuta la dezvoltarea țării. Nu tratez acum subiectul, pentru că nu asta e ideea. Eu însă, nu sunt acest gen. Refuz să-mi atribui sintagme gen „patriot” sau „iubitor de țară”, pentru că le consider prea de modă veche și nu în totalitate relevante cu ceea ce sunt eu.
Cred în România. Știu că nu sunt mulți români care pot spune asta, din păcate. Dar eu cred! Cred că în România se pot găsi acei oameni care să scoată țara din postura în care se află. A sta cu mâinile-n sân și a aștepta să pice binele în brațe nu va rezolva nimic. Trebuie să ne dăm seama, că dacă vrem să ne fie bine, trebuie să ni-l facem. Și trebuie să ni-l facem aici, la noi acasă, nu făcându-ne slugi la alții, pentru că în momentul în care accepți un favor, de fapt îți pierzi libertatea.
Cred că dacă vom începe să eliminăm prostituatele și metrosexualii de pe ecrane, iar în locul lor să mediatizăm și să încurajăm oameni de valoare, s-ar putea ca românii să-și dea seama de niște aspecte care le vor schimba atitudinile.
Mă bucur să văd că românii se mobilizează. Dacă se dă o veste care să ajungă la urechile întregii populații, lumea se mișcă. Cum știu ei, dar o fac, și asta e bine și e de apreciat. Cred că se poate mai mult. Nu am nimic împotrivă cu o colaborare de tip win-win între România și celelalte state europene. Dar să fie win-win! Trebuie să avem mare grijă în ceea ce facem, pentru că străinii știu să mintă frumos, și nu vor ezita ocaziile de a profita de țări precum România. Aceste pământuri au fost râvnite din totdeauna, și încă mai sunt. Noi ce avem de făcut, e să-i facem pe străini să și le dorească și mai tare, dar să nu-i lăsăm sub nicio formă să pună mâna pe ele. Trebuie să ne dăm seama că trăim pe o bucată de pământ binecuvântată cu tot ce poate fi mai frumos, și le avem pe toate „gratis”, trebuie doar să le scoatem și să le arătăm lumii.
Din nou spun, cred că România poate ajunge sus. Cred chiar că dacă punem niște chestiuni la punct, putem deveni chiar exemplu pentru alte țări. Trebuie doar să ne punem pe treabă.

La mulți ani, România! La mulți ani, români!

Mai jos aveți câteva imagini de la manifestările ce au avut loc azi, 1 decembrie 2013, în Baia Mare. 

IMG_5009

IMG_5023

IMG_5115 

IMG_5165

IMG_5177

IMG_5230

IMG_5265

TOATE FOTOGRAFIILE AICI