Do you știi să speak engleză?

Cum globalizarea asta ne ia și ne trântește de pământ, cum - scuze că folosesc o expresie plictisitoare - „granițele culturale dispar”, cum comunicarea de azi redefinește termenul de instant, evident că asta înseamnă și influențe lingvistice la scară largă.
Cum engleza e „limba internațională” și universală într-o mulțime de domenii, o știe aproape toată lumea. Ei, dar țările care o au ca limbă oficială sunt doar câteva. Pentru restul însă, e un pic mai complicat. De ce? Păi pentru că vorbitorii de limbă engleză au definit cam tot ce ține de modernitate. Sau mai direct spus - americanii au cules invenții de pe la alte țări și au arătat lumii cum trebuie făcute realitate. Neplăcut, dar adevărat. Așa că multe limbi, printre care și româna, au fost inundate de termeni și chiar expresii în engleză. Nu mai e bine că e OK, nu mai ești fericit că ești happy, nu mai e spectacol că e show, nu mai e atelier că e workshop, nu mai e afacere că e business, nu mai e modă că e fashion și bineînțeles... nu mai e serviciu că e job.
Bun, nu vreau doamne feri să se înțeleagă că am dat-o în mintea moșilor și babelor care și acum îi duc doru lu' 'nea Nicu. E normal să fie folosite cuvintele străine, e normal să fie folosiți termenii corecți acolo unde trebuie. Multe cuvinte pur și simplu nu se pot traduce și să-și păstreze sensul. Great spre exemplu - ar veni măreț, dar măreț dă un cu totul alt sens. Muscle car - mașină musculoasă? mașină forțoasă? (da, am văzut asemenea traduceri) - e absolut ridicol. Broadband - bandă largă? - hai să fim serioși...
Da, inserarea de termeni din engleză se poate face... dar totuși, nu are oare o limită?
Sincer și eu de multe ori după ce mă uit la un filme / materiale video în engleză, parcă-mi vine să vorbesc în engleză. Sau de multe ori îmi aduc aminte expresii faine din filme care-mi vine să le spun în engleză, pentru că traduse și-ar pierde farmecul.
Ei, dar de aici până la a combina la fiecare două fraze engleza cu româna fără sens, e cale lungă. Pur și simplu nu înțeleg acel gen de oameni. Cei care simt nevoia să spună come on, sau see you there, sau also, sau in other words sau orice astfel de grupuri de cuvinte aruncate printre cele în limba română. Având în vedere că de multe ori asta apare în vorbirea curentă, de ce ai simți nevoia după ce ai vorbit în română să spui o propoziție în engleză? Da, și mie mi se întâmplă să mai spun câte un cuvânt sau o expresie pe ici - pe colo, dar în vorbirea mea nu cred că se poate observa o obișnuință din asta. La alții însă vezi că e o obișnuință, care până la urmă poate deveni chiar enervantă la ascultat.
Ne e rușine cu limba noastră? De ce? Nu vreau să par „patriot”, dar limba română sună chiar frumos în comparație cu altele. Gândiți-vă numai la nemți sau la olandezi sau la scandinavi, că parcă îți provoacă nervi și numai să vezi cuvintele alea îmbârligate.
„Come on, people!”... vorbiți românește :))

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentariile sunt supuse moderării, de aceea nu apar direct în momentul trimiterii.