Mănăstirea Bârsana

Credința neamului român a fost din totdeauna una din principalele sale trăsături. Mai ales la vremuri de grele încercări, dar și în perioade prospere, românii mereu au crezut în Divinitate, în puterea acesteia și în învățăturile celor sfinte. Lăcașuri de cult, deci, găsim pe tot teritoriul țării, și deși azi unii și-ar mai dori să nu se mai facă altele noi, cred cu desăvârșire că pentru cele vechi trebuie să păstrăm un respect adecvat. Și nu spui „biserică” sau „mănăstire” într-un mod mai special decât o faci când te referi la Maramureș. Cu stilul lor arhitectural unic, legendarele biserici de lemn din aceste locuri sunt simboluri ce stau mărturie la veacuri întregi în care oamenii au fost cu sufletul îndreptat spre ceruri. Iar probabil cea mai măreață întruchipare a acestei credințe, este Mănăstirea „Soborul Sfinților 12 Apostoli” din Bârsana.


Când te referi la istoricul „mănăstirii din Bârsana”, e destul de complicat. Primele menționări despre o mănăstire în acele locuri datează din secolul XIV, de pe vremea familiei voievodale Dragoș, apoi din secolul XV, în niște acte de proprietate unde apare numele voievodului Bartolomeu Dragfi, iar apoi în secolul XVIII apare construită de către preotul Ioan Ștefanca, ceea ce ei numesc „biserica veche”. Aceasta a avut parte ulterior de două mutări. La începutul secolului XIX se vorbește și despre primele pictări ale interiorului.
Astăzi ansamblul mănăstiresc de azi este de construcție recentă, făcută pe locul vechii biserici. În 1991 a apărut inițiativa, iar în 1993 s-a pus piatra de temelie. Ansamblul este format din biserică (având o înălțime de 57 m), turnul-clopotniță, altarul de vară, capela, chiliile călugărilor, casa maiștrilor, casa artiștilor și un muzeu. 

Merită de vizitat? Nu cred că mai are rost această întrebare aici. Dacă vrei să spui că ai vizitat Maramureșul, trebuie să vizitezi Bârsana. Evitați totuși sărbătorile, deoarece, așa cum e de așteptat, e o aglomerație foarte mare, iar să te calci în picioare (să mai tragi și niște înjurături cu ocazia asta) și să parchezi pe marginea șanțului cam strică tot scopul vizitării unui asemenea loc ce dorește a insufla pace sufletească și liniște. Drumul este acceptabil, în prezent dinspre Baia Mare (Cavnic - Budești - Călinești) doar ultima porțiune este cam proastă (nu mai țin minte exact din ce localitate, StreetView din 2012 e irelevant). Intrarea în incintă e liberă; muzeul are însă o taxă de vizitare, și teoretic este o taxă foto-video, probabil dacă aveți o ședință foto mai amplă, dar turiștilor obișnuiți de obicei nu le-o cere nimeni.










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentariile sunt supuse moderării, de aceea nu apar direct în momentul trimiterii.