Săpânța

Dacă e să întrebi lumea care sunt cele mai cunoscute atracții turistice ale Maramureșului, între primele cu siguranță vei auzi despre Săpânța. O localitate din nordul județului, aproape de frontiera Ucraineană, care are multe surprize de oferit vizitatorilor.

Cel mai cunoscut obiectiv este Cimitirul Vesel.

Inițiativă a meșterului popular Stan Ioan Pătraș, este o abordare diferită a conceptului de cimitir, care, asociat cu moartea, în cultura noastră tradițională este considerat motiv de tristețe, jale, mâhnire. Crucile mormintelor din Cimitirul Vesel includ o ilustrație și un text menit să rezume viața respectivului om, de multe ori în versuri sau în orice caz într-o exprimare ludică și deschisă, nicidecum sumbră.


Aceste două elemente sunt reprezentate în culori vii, însoțite de grafică și elemente de sculptură în lemn specific maramureșene. Unele cruci sunt decorate doar pe o parte, altele pe ambele.

Așa cum e de așteptat, scrierile sunt cu un caracter pur popular, multe cu expresii arhaice și scrise greșit din punctul de vedere al limbii române de azi, iar poveștile efective reflectă faptul că majoritatea oamenilor erau simplii oameni de la țară, cu vieți simple, obișnuite, comune. Dar realizarea acestui ansamblu de opere de artă populară este una cu adevărat deosebită, unică.

Este, cel puțin după părerea mea, o exprimare foarte simbolică a spiritului oamenilor din aceste locuri: oameni simpli, cu vieți ordinare, dar cu personalități extraordinare. Să transformi un cimitir într-un muzeu în aer liber, cu o tentă umoristică, mi se pare foarte ambițios și foarte caracteristic pentru maramureșeni. Aici sunt mulți oameni care vor să se afirme, care sunt mândri cu realizările și stilul lor de viață și vor ca lumea să știe și să le recunoască reușitele.

Precum cimitirul, în același spirit de ambiție - și chiar stridență, aș putea spune, dar nu într-un sens rău - este și biserica din incinta lui.
Până acum câțiva ani, acolo era o biserică mare dar destul de simplă. O găsiți în imagini pe Google. Acum, acolo construiesc una și mai mare, și deloc simplă. Am fost pe acolo și acum 5 ani, când era în plină construcție, toată cu schele și cam strica peisajul, dar acum a prins contur și este ceva de-a dreptul impresionant. Este foarte înaltă, are elemente specifice celor de lemn din Maramureș, deși nu este din lemn. Acoperișul este probabil cea mai frumoasă parte, având un model grafic interesant. Dar ce-mi place cel mai mult, îmi cer scuze că repet, este mărimea ei. Înălțimea, mai precis. De la mare distanță, de la intrarea în sat, vezi acea turlă înălțându-se măreț spre cer, ca un stindard, cu munții Gutâi în plan îndepărtat. Îți atrage atenția, fără îndoială. 




Pe lângă complexul cimitirului, la Săpânța mai merită vizitată și Mănăstirea Peri.

Este amplasată în partea de nord a localității, în cadrul unui parc dendrologic, într-un superb cadru natural. Se laudă ca având cea mai înaltă biserică de lemn din lume, de 78 m, iar în rândul tuturor bisericilor din România se situează pe locul 3, după catedrala ortodoxă din Timișoara și biserica Sf. Mihail din Cluj-Napoca. Și aceasta este vizibilă de la mare distanță, din satele vecine și chiar, din câte se pare, de pe celălalt mal al Tisei. 

Lăcașul de cult Săpânța-Peri apare în înscrisuri încă de la sfârșitul secolului XIV, de pe vremea voievozilor Dragoșești. Aici ar fi fost traduse și copiate pentru prima oară în limba română cărți precum Psaltirea, Evanghelia, Faptele Apostolilor și altele. Însă, ca și în cazul actualului complex Bârsana, care datează la origini tot din acea vreme, construcția actuală este ridicată după Revoluție, mai precis între 1998 și 2003.

Prea multe nu sunt de spus, desigur povești despre istoria locului se găsesc, deși nu este nimic prea impresionant. Dar asta nu înseamnă că nu merită atenție. Este un obiectiv turistic aspectuos, făcut cu bun gust și care simbolizează, la fel ca toate celelalte biserici de lemn din Maramureș, credința oamenilor din aceste locuri.




























Din punct de vedere al infrastructurii de vizitare, Săpânța stă bine, dar nu grozav. Am apreciat că sunt multe indicatoare spre ce e de vizitat, ceea ce e util când navigația GPS nu mai știe pe ce planetă o ajuns. La cimitir, dacă numărul turiștilor va crește (și să sperăm că așa va fi), ceva proprietar cu simțul antreprenoriatului din zonă ar trebui să înghesuie undeva o parcare, chiar și sub- sau supra-terană, pentru că momentan toată lumea staționează pe marginea străzii, și asta înseamnă înghesuială chiar și în timpul săptămânii. Nu vreau să-mi imaginez ce e la sărbători. Atenție la drumul spre mănăstirea Peri - e foarte îngust, sunt curbe fără vizibilitate, și intră și autocare pe el. Din experiență proprie vă spun că voi va trebui să dați cu spatele, că ele n-au cum.

Că vorbeam de antreprenori locali, un asemenea loc bineînțeles nu duce lipsă de așa ceva. Sunt numeroase pensiuni în zonă, iar lângă cimitir sunt multe magazine de artizanat vând suveniruri tradiționale făcute în China de meșteri populari.

În general, Săpânța este o oprire ce merită făcută în vizitarea Maramureșului. Are un spirit al unicității, al ambiției și a caracterul moroșenesc autentic, atât de ieri cât și de azi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentariile sunt supuse moderării, de aceea nu apar direct în momentul trimiterii.