1 aug. 2016

Sighetu Marmației

Printr-o conjunctură foarte complicată, am ajuns la începutul săptămânii trecute să petrec niște zile în nordul Maramureșului. M-am „așezat” la marginea Sighetului, și de acolo am făcut (un pic, ce-i drept) pe turistul. M-am învârtit puțin prin zonă, dar am petrecut mult timp și în orașul propriu-zis, Sighetu Marmației.

Parcul Central (Piața Libertății) și fostul cinematograf


Cu vreo 37.000 de locuitori, este recunoscut ca al doilea pol urban al Maramureșului, în care se află punctul de trecere a frontierei către Ucraina (Solotvino), un amplu terminal feroviar (ce-a mai rămas din el...) și în general un important punct administrativ pentru tot Maramureșul de dincolo de Gutâi.

Dar pe lângă toate astea, orașul în sine este un loc ce merită vizitat. Centrul îl traversezi de la un capăt la altul în 15 minute pe jos, și ai ce vedea în el. Nu simți deloc că ești într-un oraș mic. Pe cele două străzi paralele cu sens unic ce străbat și formează centrul sunt clădiri superbe, multe de peste 100 de ani. Multe dintre ele, bineînțeles, sunt biserici, ale diferitelor culte.



Palatul Cultural Astra

Biserica Reformată


























Ca și atracții turistice importante, e de început cu cea mai cunoscută: Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței (cunoscut și ca „memorialul durerii”, „muzeul comunismului”, „închisoarea Sighet”, sau combinații între denumirile acestea), temuta închisoare folosită de regimul comunist pentru a extermina elitele țării. Am vizitat acest loc în 2010, într-o excursie de la liceu, și ca atare am decis acum să nu mai intru, dat fiind că deodată cu mine mai erau cel puțin 100 de oameni care vroiau să-l viziteze (nu se văd în poză, că afară te topeai de căldură și toți așteptau înăuntru la intrare). 
Memorialul Durerii, și actuala Judecătorie, pe strada pietonală Corneliu Coposu

Interiorul Memorialului (fotografii din 2010)

  
Casa Elie Wiesel
Apoi, e de menționat casa în care s-a născut scriitorul și omul de cultură, laureat al Nobelului pentru Pace, Elie Wiesel, care chiar pe 2 iulie, în acest an, s-a stins din viață. Casa este azi Muzeu al Culturii Evreiești din Maramureș.

Alte locații includ casa memorială a istoricului Ioan Mihaly de Apșa, Muzeul Satului Maramureșean,  Muzeul de Istorie și Arheologie și Muzeul Etnografic al Maramureșului. Informații găsiți pe site-ul lor.


Interiorul Muzeului Etnografic (fotografii din 2010)

Casa Ioan Mihaly de Apșa
În rest, orașul (centrul, cel puțin) oferă o atmosferă urbană prietenoasă, sunt multe restaurante și cafenele la nivelul celor din orașele mari, sunt destule posibilități de cazare, și este fără-ndoială un punct bun de stabilire pentru cei care vor să viziteze Maramureșul în decursul a mai multe zile.

Singurul minus pe care îl are orașul în prezent, e legat de străzi. Sunt foarte prost asfaltate, pe acele două artere frumoase care formează centrul sunt de dimineață până seara cozi de mașini, și tot în zona centrală parcările sunt insuficiente. Dar acesta nu e un motiv suficient să nu-l vizitezi.

Precis că nu vei veni de la sute/mii de kilometri să vezi numai Sighetul, dar având de-a trece sau poposi în el, poți descoperi multe.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentariile sunt supuse moderării, de aceea nu apar direct în momentul trimiterii.