11 nov. 2016

Judecata celei de-a treia zi

sursa: Yahoo! News; foto: Richard Drew (AP)
S-a terminat! Trump a câștigat. N-a început al treilea război mondial, totul e bine, și, în mod normal, n-are de ce să nu fie bine și în continuare. N-am crezut că voi mai scrie încă o postare pe această temă, însă prea multe s-au întâmplat în urma alegerilor și prea multe constatări am făcut, încât mă simt nevoit să menționez câteva chestii.

Bineînțeles, cred că cel mai rău lucru pe care îl poți face în momentul ăsta e să te iei după mass-media. Ăștia-s geniile care ziceau „Trump n-o să candideze”, apoi „Trump n-are nicio șansă”, apoi au arătat toate acele stupide sondaje, iar acum toți se comportă de zici că vine sfârșitul lumii. O manipulare mai urâtă ca asta nu cred că am văzut. Deși, nu mă mir deloc în asemenea situații.
Și dacă tot am adus aminte de astea, să încep cu o primă constatare.


„Democrații” nu știu ce-i democrația

Trump a câștigat în urma unui VOT. Nu a fost o întâmplare, nu a fost o conspirație, nu a fost o numire din partea unui regim dictatorial. A fost dorința oamenilor. Iar de această dată, dorința celor mai mulți a fost ca el să fie alesul.
Ceea ce de două zile se întâmplă în marile orașe - protestele anti-Trump - sunt dovada perfectă pentru cât de lipsiți de integritate sunt susținătorii lui Clinton. Acum câteva săptămâni Trump zicea că „rămâne de văzut dacă voi accepta rezultatul în caz că nu câștig eu”. Era campanie. El așa vorbește. Nu a făcut nimic, doar a spus. Dintr-o dată toți au sărit pe el „huuuuoooo cum e posibil așa ceva???” „e șocant!” „e nemaiîntâlnit!” „e inacceptabil!”.... iar acum iată-i pe ei, toți cei care au făcut crize atunci, făcând același lucru. Contestând rezultatul unor alegeri realizate pe principiile DEMOCRAȚIEI. Ei, democrații... contestă democrația...
Mi se pare dezgustător din cale afară!


Lumea a fost salvată de la întorsul cu susu-n jos

CEA MAI MARE satisfacție a mea ca urmare a acestor alegeri nu e atât că America are acum șanse bune să prospere economic sau să fie bine apărată, cât e că acest moment a pus capăt, sau cel puțin a diminuat semnificativ vocile stridente ale anumitor grupuri.
Clinton ar fi fost o continuare și aproape o invitație la propagare accelerată a unor trenduri de-a dreptul periculoase, cum ar fi homosexualii (pardon, nu numai homo, că îs LGBT, adică și bisexual și transgender... adică ceva creaturi care nu-s oameni, că un om nu se naște bi sau trans), ecologiștii demenți, fanii „politically correct” și în general toți ăștia care nu se pot integra în societate, care sunt deraiați grav de la normele judecății raționale și care terorizează pe toată lumea, încercând să-i schimbe pe toți cei din jur ca ei să nu se mai simtă excluși.
Acești indivizi au luat ideea de libertate de exprimare și au dus-o la extreme deloc rezonabile. De multe ori chiar folosesc pretextul libertății de exprimare tocmai pentru a interzice această libertate... se vede clar asta în atitudinea pe care o iau către toți cei care sunt împotriva gândirii lor. Dacă îndrăznești - folosindu-ți libertatea ta de a gândi și a te exprima - să le spui că tu consideri că nu-i normal ce fac ei, vor sări pe tine ca și cum i-ai fi omorât, acțiunile contrazicându-le vorbele.

În cazul homosexualilor, spre exemplu: oamenii ăștia trebuie să înțeleagă că societatea îi poate tolera (și ok, cred că ar trebui să-i tolerăm), dar de acolo până la a-i lăsa să manipuleze restul lumii înspre a gândi asemeni lor, e cale lungă, în special când vine vorba de ideea ca aceste cupluri să aibă sau să adopte copii. Mai mult, nu cred că ar fi nimic exagerat ca legea să impună o politică de prevenire a acestor practici, pentru că, pentru numele lui Dumnezeu, așa ceva nu e normal! De la natură suntem bărbați și femei. O parte este atrasă de cealaltă, și vice versa. Nu alte combinații! S-ar putea impune o politică, spre exemplu, cum e în cazul fumatului, cum sunt acele etichete de pe pachete, interdicția de reclame TV, interdicția fumatului în spații publice etc. E clar și de bun simț înțeles că fumatul te distruge și îi afectează și pe cei din jurul tău, așa că se aplică o politică de nepromovare a lui. Dacă vrei, poți să practici, dar ești descurajat să o faci. La fel cred că ar trebui și cu ideea de homosexualitate.

În cazul isteriei cu încălzirea globală și ecologia, la fel, cred că trebuie serios diminuată această manipulare parcă scăpată deja de sub control. Lumea se încălzește. ȘI CE DACĂ??? Nu s-a mai încălzit până acum? Lumea știe să măsoare temperaturile doar de câteva sute de ani, iar în prezent încă ăștia îs atâta de incompetenți încât nu-s în stare să zică exact dacă poimâine la ora 4 va ploua sau nu. Da ei urlă că vai de mine în 20 / 50 / 63 / 100 / 2500 de ani (nici ei se pot hotărî) „dacă se continuă tot așa” lumea asta va pieri... sau ceva...
Am să fac la un moment dat (încă) o postare despre acest subiect (mai am una de acum câțiva ani), dar ca idee: eu nu contest că noxele emise creează acel efect de seră, și nu contest faptul că în anumite locuri și orașe situația e atât de rea încât aerul care-l respiră sau apa care o beau oamenii sunt de-a dreptul toxice.
DAR... sunt mai multe DAR în toată situația asta...
problema trebuie tăiată mai întâi de acolo de unde este cea mai gravă: penalități pentru țările „în curs de dezvoltare” (care se dezvoltă în 20 de ani cât occidentul n-a făcut-o în 100) care nu țin cont de nicio normă de poluare și totul e peste orice limită rezonabilă, eficientizarea a tot ce înseamnă poluare generată în scop industrial / economic (producția de curent electric din combustibili fosili, transportul de mărfuri, transportul public - indiferent că e rutier, feroviar, naval, aerian etc.) și abia apoi, dacă mai e strict necesar, să se ia în calcul limitarea noxelor din partea populației, și asta doar dacă populația dorește asta (Dacă majoritatea ar zice NU, indiferent ce ar vrea „activiștii”, va fi NU. Capiche?!). Orice tentativă de a inversa această ordine este o tentativă de dictatură și de privare de libertate. A ilustra și a manipula conștiința publică spunând că mașina personală, microcentrala de apartament sau deodorantul tău e de vină pentru topirea ghețarilor din Antarctica e ceva total stupid. Acestea sunt simboluri ale spiritului liber, independent și cu personalitate al omului, iar orice restricție a acestuia ar trebui grav condamnată.
Dar în ceea ce privește ecologia, problema n-ar fi dacă ar fi doar vorbe, doar că sunt și fapte, și sunt din cele mai urâte fapte. A reglementa micile afaceri și industria până la punctul în care e sugrumată de norme încât nu mai poate supraviețui, doar de dragul de a evita un POSIBIL (de multe ori nici măcar cert, sau total irelevant) „impact asupra mediului înconjurător”, n-are niciun sens. Taxele puse pentru poluare sunt și mai nesimțite. Pentru că nu merge nimeni din niciun guvern să repare stratul de ozon sau să mai înzăpezească un pic Polul Nord, sunt doar un pretext pentru a jupui oamenii de bani.
Sper că administrația Trump va privi problema cu foarte mult bun simț și echilibru - adică să nu rezulte o supradezvoltare și supraexploatare irecuperabilă a resurselor naturale doar de dragul unei economii care are toate șansele ca după mantatul(-ele, sper eu) lui să fie distrusă din nou, dar nici să lase toate acele restricții de mediu care nu au nicio valență practică în ziua de azi.
Nu pot să nu menționez, ca entuziast al domeniului auto, că sper să interzică pentru totdeauna să se mai facă Mustang sau Camaro de 2 litri :))). Și sper ca prin politicile lui economice, dacă relațiile cu Europa vor rămâne bune, să ne dea și la noi (că doar Europa le dă lor) ceva Cadillac, Buick sau Lincoln, că deja m-am săturat numa de Audi, BMW, Mercedes pe toate străzile :)).

OK, înapoi la alegeri...


Cine a votat Trump

Am observat un fel de revoltă în rândul Clintonienilor... acuzau că rezultatul e acesta din cauză că America „rurală” a votat asta. Și dacă te uiți pe hartă, într-adevăr, cele mai mari și cele mai înalt cotate zone urbane (coasta de Est și cea de Vest, în special), sunt albastre. Inima țării însă e roșie.
Mi se pare, din nou, o gândire total dezgustătoare. Ăștia zic că Trump are idei urâte, dar ei la multe capitole îl întrec...
De când contează mai mult opiniile „orășenilor” decât ale celorlalți? Până când deciziile pentru o întreagă țară vor fi făcute doar din birourile zgârie-norilor? Că asta chiar e o problemă foarte mare, care se vede inclusiv la noi. Capitala pune tot felul de legi pentru că așa se vede la ei în oraș și prin zona lor, dar niciodată nu întreabă oamenii din celălalt colț al țării dacă nu sunt încurcați de acele legi.
Cei care trăiesc în orașele mari de multe ori fac sacrificii pentru a trăi acolo, în special pentru că totul e foarte scump, foarte limitat și foarte aglomerat. Cu cât ești într-o mulțime mai mare, cu atât tu ești mai mic. Sigur, sunt și cei care într-o mulțime mare ei sunt și mai mari, iar aceștia dacă trăiesc în oraș nu locuiesc în chirie, nu umblă cu autobuzul și cu siguranță nu au proprietăți doar în acel oraș. Aceia sunt din altă categorie, dar vorbind despre majoritate - despre ăștia care protestează (un om realizat care-și vede de treburile lui n-are timp de proteste) - nu știu cum să zic, dar chiar nu cred că votul lor trebuie considerat mai superior decât al unui țăran. Mai degrabă aș asculta sfaturile unui fermier antreprenor care își ține familia cu tot ce-i trebuie, prin propriile forțe, decât de un corporatist în a cărui viață totul depinde de sistemul în care funcționează (că nu poți să zici „în care trăiește”, că ăștia nu prea mai au viață).
Deci serios acuma, treaba asta cu discreditarea votului din mediul rural mi se pare foarte urâtă.


E adevărat, trebuie să fim precauți, dar în același timp și optimiști

Mascarada asta cu „vai ce tragedie că o ieșit Trump” a fost... ei bine... o mascaradă. Așa cum e de așteptat oarecum după orice alegeri, mai ales la un asemenea nivel.
Dar cred că ce avem de făcut acum este să ne focalizăm pe ce putem face ca această situație să fie una bună. Sau mai bine zis să rămână una bună, pentru că Trump nu cred că are intenții rele. Mai ales din cum l-am văzut că vorbește în situații unde nu-i de glumit - ieri cu Obama, spre exemplu, sau cu alte ocazii care presa prea puțin le-a scos în evidență, cum ar fi discursul ținut în Mexic sau discursul în fața comunității poloneze din America - cred că acest om poate fi foarte calculat atunci când își dorește asta. Campania a fost campanie, și așa se câștigă o bătălie: luptând! Convingând! El asta a făcut, și a făcut-o foarte bine.
Dar totuși, e Trump... are o personalitate foarte explozivă, și, oricât de mare fan ai fi, nu poți să nu recunoști că există acolo o posibilitate (poate una la un milion, dar există) ca exploziile sale vorbite să se transforme în explozii adevărate. Doamne ferește! Să sperăm că va fi totul bine. Să sperăm că Rusia cea temută și demonizată în presă va fi un partener, și nu un dușman. Știu că pare imposibil, și că unii mereu cred că există motive sinistre în spatele oricărui gest de bunăvoință din partea Moscovei, dar eu știu un singur lucru: și ei sunt oameni, și ei pot fi influențați, și ei pot fi înduioșați... trebuie doar de știut cum.
Să sperăm că și partea cu imigranții se va soluționa cu bine. Poate ați văzut, de pe noul lui site tocmai a fost eliminată partea cu musulmanii... (repet, campania a fost campanie). Cei care sunt ilegal acolo sau care vor să pătrundă ilegal în țară trebuie să înțeleagă (cu buna sau cu forța) că ilegal cu pretenții de a fi tratat ca și cei legali nu se poate trăi. Sunt convins, și sper că și Trump va avea grijă, ca tot ce înseamnă lucrul cu imigranții să fie făcut într-o metodă foarte umană și responsabilă.
Terorismul trebuie eradicat fără nicio ezitare, scuză sau întârziere. Doar SUA, împreună cu Europa, împreună cu Rusia, nu contează, atât timp cât scopul e distrugerea teroriștilor, orice mijloace trebuie aplicate.
Iar cu economia Americii, sper să crească și să vedem din nou Made in USA. Sper ca americanii să-și poată trăi visul, și să o ducă mai bine. La urma urmei, asta trebuie să ne fie ținta tuturor: să trăim cât mai bine.


Cred, așadar, că situația nu este deloc una dezastruoasă, ci chiar dimpotrivă. Cred că votul majorității trebuie respectat, mass-media manipulatoare ignorată, iar situația privită cu luciditate și rațiune. Președintele Americii oricum nu e un dictator. Nu e singurul care ia și impune deciziile pentru țară și lume. Opoziție mereu va exista, și va avea dreptul să-și spună punctul de vedere, pentru ca împreună să lucreze și să ofere cetățenilor americani, și partenerilor Statelor Unite, ceea ce își doresc: un viitor mai bun.

Să nu uităm: America e tărâmul tuturor posibilităților!

Mult succes, Donald Trump!

8 nov. 2016

Avem o singură speranță. Restul sunt „soluții”.

sursa: americanmanufacturing.org
Astăzi, 8 noiembrie 2016, va fi o zi de marcat în calendar. Va influența mulți ani de acum înainte, și poate va influența chiar cursul istoriei societății omenești. Americanii își votează noul președinte. Iar având în vedere că Europa e blocată în incompetență, Rusia și Asia sunt sinistru de tăcute la acest capitol, iar restul lumii nu prea are nimic de zis, e destul de clar că președintele Americii va fi și de data aceasta „președintele lumii”.

Iar americanii și-au sortat ofertele până au ajuns la doi: Hillary Clinton și Donald Trump.
Pro și contra poți găsi la amândoi, dar, după părerea mea, alegerea unuia sau a celuilalt, va fi o alegere pentru ce va urma să se întâmple cu ceea ce noi numim azi „occidentul”.
În cazul lui - Donald Trump - America va trece din nou la lucru, făcând ce știe mai bine: să fie (să redevină, mai bine zis) cea mai grozavă națiune din lume, un exemplu de urmat pentru orice altă țară care dorește libertate și bogăție.
În cazul ei - Hillary Clinton - America va mai primi încă 4 ani de conducere stil Obama, adică încă 4 ani în care importanța și rolul Americii va fi diminuat pe zi ce trece, iar la nivel mondial vor răsări alte puteri economice, culturale sau militare, care vor încerca să întoarcă lumea după placul lor. Plac care cu siguranță nu este și al nostru. 

Trump trebuie să câștige!
Iar în cele ce urmează, voi argumenta de ce aceasta e părerea mea. Am urmărit destul de îndeaproape această campanie de pe la începutul acestui an, și mi-am format o părere destul de clară și documentată despre ce se întâmplă în Statele Unite, iar concluzia la care am ajuns e una singură: singura speranță pe care occidentul o are, este Trump. Nu doar dintre el și Clinton, ci dintre toți cei care s-au înscris la început în acea cursă prezidențială.
Sunt destui acum care îl vor vota pe el doar să n-o voteze pe ea, dar eu dacă aș fi avut posibilitatea să votez, l-aș fi votat de la bun început direct pe el.
De ce, am să explic în cele ce urmează...

Dar mai întâi...
Oricum ai privi treaba, nu poți să nu observi un lucru: România, de exemplu, sau orice alt stat european, nu se ridică nici până la genunchii Americii când vine vorba de președinție și de conducere. Inclusiv Obama, care a fost un președinte foarte slab (am argumente destule să spun asta, dar nu întind ceea ce oricum va fi un articol foarte lung; dar scurt și la obiect: America a decăzut enorm sub conducerea lui), a avut totuși un caracter și o personalitate care noi aici aproape nici nu putem spera să o avem. Aici, mai ales la noi în România, orice tăntălău care vine să candideze are sub o formă sau alta același mare scop: să ne conformăm la Uniunea Europeană. Să fim mai bine „integrați” (adică fraieriți), să purcedem tot înainte pe drumul socialismului albastru cu stele galbene. Uniunea Europeană se dovedește a fi un eșec. Da, e foarte frumos să vorbim despre ideea de o Europă ca o alianță de state, dar atât timp cât această alianță e doar un basm frumos și nu are o aplicabilitate decât când vine vorba de restricții și taxe, nu-și are rostul. Iar în ultimii doi ani, numai cam despre asta a fost vorba. Criza imigranților despre care nu știm nimic dar i-am lăsat să se infiltreze în societatea noastră este cel mai elocvent exemplu de incompetență gravă a unor moși din Bruxelles care nu știu decât să „caute soluții”. Dar nu sunt doar imigranții. E și valul tot mai mare de restricții care vizează toate domeniile de activitate - restricții care n-au niciun rost și doar încurcă, apoi mai e lipsa unei strategii de apărare a acestui frumos basm numit UE, apoi mai e lipsa corectitudinii și tratarea inegală a membrilor - România sau Bulgaria de exemplu se subînțelege că doar se supun, în timp ce Franța sau Germania dictează, iar într-un final e faptul că deja lumea nu mai crede acest basm (vezi BREXIT) și deja principiile fondatoare ale sale încep să se clatine.
Iar cea mai mare problemă e la conducere - aiuriții ăia din Bruxelles care mereu caută „soluții”. M-am săturat deja până peste cap de termenul ăsta! Nespălații ăia de peste mări și țări năvălesc peste noi din Mediterană, Bruxelles se scarpină în cap zicând că o să caute „soluții”. Grecia era să dispară economic din lume, Bruxelles căuta „soluții”. Dintre nespălați s-au găsit care să pună bombe și să omoare oameni nevinovați, Bruxelles caută „soluții”. Nimeni nu face nimic, și nici „soluțiile” alea măcar nu par să le găsească, dar ei le tot caută. Între timp, alții își fac de cap, iar noi ne pierdem toată încrederea în basmul nostru.

America este (sau cel puțin, pare a fi) exact opusul. Acolo libertatea este mai presus de orice, indiferent despre ce fel de libertate vorbim. Siguranța are o importanță crucială. „Soluțiile” nici măcar nu sunt căutate, ce e de făcut într-o situație se știe imediat datorită unei judecăți logice și de bun simț, aplicată direct. Iar cel mai important - acolo oamenii, din câte îmi dau seama, au o foarte mică dependență de ce se întâmplă în D.C.. Și la ei de exemplu se pare că se practică „turismul electoral”, iar corupția din Washington D.C. e mare și la ei, dar niciodată n-o să vezi Los Angeles blocat de protestatari urlând „corupția ucide”, pentru că acolo nu ucide. Acolo dacă ai o problemă, mai întâi e de datoria ta să încerci să ți-o rezolvi, iar abia apoi, dacă nu reușești, vezi ce poate face statul pentru tine. Aici la noi e exact invers. Aici la noi practic e un comunism, doar că nu mai e roșu și cu pene de curent sau cozi la pâine. Și, bineînțeles, nu mai ai voie să-i spui așa.

Oricum ar fi deci, America are și va avea mereu un spirit liber. Un spirit pe care, sper, îl vom adopta și noi într-o zi. Noi, zic, românii, că de restul europenilor chiar nu mă interesează. 

Dar iată că acest spirit liber este pe cale să se clatine și în cazul lor, în caz că Hillary Clinton va fi aleasă la Casa Albă. Puține sunt lucrurile din cele pe care ea le propune care sunt rele în sine, dar cel mai rău e că ea e clar că dorește încă 4 ani de conducere similară cu cea a lui Obama. Ei bine, peste 4 asemenea ani, America poate risca să fie irecuperabil diminuată ca importanță pe harta lumii.

În cele ce urmează, am să prezint 10 dintre motivele pentru care eu cred că singura soluție pentru un viitor bun al Americi este Donald Trump. Am să prezint toate atuurile pe care consider că le are, comparând unde e cazul cu toate minusurile lui Hillary în acea privință.


10. Are personalitate de președinte al Americii.

Sfânt n-a fost omul ăsta la viața lui. Dar te bate Cel de Sus dacă zici că Clinton a fost, iar când le compari trecutul, vezi că unul are momente penibile ca persoană privată, în schimb celălalt a avut momente de-a dreptul periculoase și jenante ca persoană publică. 
Trump a avut comentarii misogine, Clinton are o crimă pentru care încă e libertate. Trump a avut trei neveste, Bill Clinton a avut mai multe și Hillary a rămas cu el. Trump a făcut afaceri dubioase și la limita legii, Clinton încalcă legea în funcție de Secretar de Stat.
La Trump îi poți găsi oricâte momente penibile vrei, dar la Clinton găsești fapte penale. Care-s mai grave?
Trump are acel-ceva, acel x-factor de care președintele Americii are nevoie. O personalitate ciudată dar nu periculoasă, iar asta e, după părerea mea, rețeta perfectă. Pentru că o personalitate periculoasă e... periculoasă, iar un om fără personalitate, fără un fel de a fi puțin „condimentat” ca să zic așa, nu are ce căuta la cârma unei națiuni atât de complexe cum sunt Statele Unite.


9. Nu e politician. Are integritate.

A intrat în politică doar cu această ocazie a candidaturii sale. Până atunci a făcut parte din cei care au stat în spatele politicienilor. Din „establishment”. Chiar el a recunoscut asta fără nicio reținere. Acum s-a întors la 180 de grade, pentru că, spune el, a văzut că țara o ia într-o direcție greșită, iar el s-a simțit dator să încerce să acționeze. De multe ori a spus „Țara asta mi-a dat multe. Acum e vremea să dau și eu înapoi”. Și eu îl cred. De ce? Pentru că omul acesta spune aceleași lucruri de zeci de ani. Căutați pe YouTube interviuri cu el din anii '80-'90, și veți vedea că ridică aceleași probleme, și are același mod de gândire. Asta apreciez cel mai mult la el. 
Clinton pe de altă parte spune când și cum bate vântul dinspre cei care o finanțează. Este arhetipul politicianului perfect influențat de cei care îl au la mână. În plus, nu știu, dar eu cel puțin nu pot crede nimic din ce vorbește femeia aia. Are acel limbaj de plastic (nici măcar „limbaj de lemn”, că lemnul e cât de cât natural) în care vorbește cu aceleași cuvinte ca toți politicienii lumii, reușind aceeași performanță care o reușesc toți: să vorbească mult fără să transmită nimic.


8. Fără fantezii.

Încălzire globală, corectitudine politică, discriminare... genul ăsta de termeni n-ai să-i auzi prea des de la Trump. Astea sunt doar „fantezii”, cum le numesc eu, ale lumii moderne. Ale unor oameni care nu știu să facă ceva bun cu viața lor, așa că își ocupă timpul scormonind niște idei care pe nimeni nu interesează și răspunzând la întrebări pe care nimeni nu le pune.
Încălzirea globală în prezent nu e altceva decât o preocupare bolnavă a celor tocmai menționați. Și n-ar fi o problemă dacă ar rămâne doar între ei, dar datorită politicienilor gen Clinton, această boală mintală a ecologiei ajunge să afecteze viețile oamenilor normali. Azi nu mai poți face nimic fără să nu iei în calcul ce fel de impact asupra mediului ai. Da, uneori contează, dar de cele mai multe ori e doar un impediment fără niciun rost, care nu aduce niciun beneficiu mediului, în schimb aduce o încurcătură pentru intenția ta. Și, bineînțeles, o oportunitate pentru guverne să mai tragă o taxă de pe tine.
Corectitudinea politică și toate scandalurile în care toată lumea se dă discriminată sunt de-a dreptul penibile, și nu fac altceva decât să consume timp și energie, și de multe ori o decizii importante și logice nu pot fi luate din cauza lor. Cine câștigă din ele? Nimeni.
Trump nu ține cont de așa ceva. Cu încălzirea globală de exemplu el spune clar „vrem aer curat și ape curate”. Curate adică atât cât e nevoie să fie de curate. Și curate pot fi fără a sugruma industria sau alte domenii care prin „sugrumare” chiar că ar avea de suferit. Iar de corectitudinea politică pur și simplu nu-i interesează. Așa e și normal.
S-a spus despre el că nu are un ton potrivit când vorbește. Iar răspunsul său mereu e același, mai ales când vine vorba de politici externe. „În Orientul Mijlociu acum se taie capete, iar ăstora nu le place tonul vocii mele”.
Serios... ce-i prea mult e prea mult. Așa ceva poate rămâne de preocuparea acelora menționați mai sus, dar președintele Statelor Unite nu are de ce să țină cont de așa ceva.


7. Lucruri spuse pe nume.

N-am să uit niciodată o frază de-a lui Clinton care mi s-a întipărit în memorie, pe care întâmplător am auzit-o la Convenția Democrată de astă-vară: „Don't let anyone tell you America isn't great!”.
Știți ce-i asta, nu? Așa spuneau și comuniștii. Doar că nu formulau așa. Asta nu e replică motivațională sau patriotică, asta e exact ce făceau și comuniștii: „nu-i ascultați pe porcii ăia capitaliști! comunismul e viitorul de glorie al omenirii!”.
Trump spune pe nume. Trump spune clar că țara e într-un colaps. Spune clar că tratatele comerciale au adus pierderi pentru americani, că armata e din ce în ce mai slăbită, că sistemul din Washington e corupt, că ObamaCare e un dezastru, că infrastructura e la pământ, că veteranii de război nu sunt tratați cum trebuie și multe altele. Simplul fapt că Hillary nu menționează așa ceva e destul de alarmant, după părerea mea. Doar dacă ai avea ceva de ascuns n-ai spune lucrurilor pe nume.


8. America trebuie respectată.

... și fixată în continuare bine pe harta lumii. Știu că nouă, românilor, de exemplu, ni se pare că America încă e într-o poziție imbatabilă, dar pe plan mondial lucrurile se mișcă, America rămâne încet-încet în urmă, iar ceilalți n-au niciun motiv să n-o depășească. Dar acei ceilalți din păcate nu sunt cei pe care ți i-ai dori ca putere de influență în lume (vorbim de China, Japonia, Coreea, țările Arabe etc.). Mai mult, Trump trage semnalul de alarmă: America e fraierită! Mulți (inclusiv noi) consideră America un fel de cal de povară, un fel de locomotivă a întregii lumi. Orice problemă e, America trebuie să intervină sau America trebuie să aibă o soluție. Ce-i drept, această imagine ei și-au câștigat-o prin atitudinea lor impunătoare, dar asta nu înseamnă că ei n-au dreptul la răsplată și la un tratament egal din partea celor care îi solicită ajutorul, indiferent în ce domeniu vorbim.
Și mai grav decât atât, sunt țări deja care nu mai respectă America, cum ar fi Rusia, Iran sau China. Îi văd literalmente ca pe niște fraieri care se bagă în toate chiar dacă nu-și mai poartă de propria grijă.
Trump spune că va avea grijă ca America să fie mereu respectată, așa cum e cazul.


5. Libertăți păstrate. O viață așa cum oamenii și-o doresc.

Îmi cer scuze că repet, dar sunt nevoit: America nu-i ca Europa. Acolo să ai o armă spre exemplu e ceva total normal și de multe ori necesar. Și nu doar atât, ci ai dreptul constituțional de a o deține. Al doilea amendament prevede exact acest lucru, iar Clinton prin stilul ei de căutare de „soluții” ar cam vrea să-l șteargă, ceea ce americanii adevărați nu vor sub nicio formă. Nouă ne e greu să înțelegem, dar asta doar pentru că noi avem o problemă de gândire din acest punct de vedere.
Apoi sunt aspecte gen programul lor de asigurări de sănătate, cunoscut ca ObamaCare. Însuși Bill Clinton a spus că e un dezastru, dar Hillary vrea să-l continue. Primele de asigurare au crescut sperietor de mult, iar asiguratorii și medicii sunt în impas și se retrag din program. Toate intențiile originale ale programului s-au dovedit a eșua masiv, oamenii nealegându-se cu nimic bun.
Common Core e la fel ceva ce îi nemulțumește pe mulți - o inițiativă de a standardiza o parte din ce se învață în școli pe întreg teritoriul SUA.
Din nou, nouă ni se pare greu de înțeles așa ceva. Nouă CAS-ul de bine, de rău, ne funcționează, iar ceva gen Common Core la cât suntem de puțini și de mici ca suprafață a țării n-ar avea sens, dar iată că pentru mulți americani sunt probleme. Probleme care Clinton nu doar că nu le propune spre schimbare și rezolvare, dar pare să nici nu le vadă.


4. O economie puternică e cheia succesului.

Cât de des mai vedeți un produs pe care să scrie „Made in USA”?. Toate sunt made in China (pardon, in PRC), in Vietnam, in Korea, in Mexico, în orice doar în America nu, deși mare parte din acele produse au fost gândite / inventate de americani.
De ce? Pentru că în America industria manufacturieră e din ce în ce mai mică. Detroit e cel mai bun exemplu, dar nu e singur. Fabricile se închid, oamenii rămân fără locuri de muncă, producția se mută în țările cu forțe de muncă ieftine și strategii economice superioare SUA.
De vină pentru asta sunt mulți factori, începând cu două tratate dezastruoase - TPP (Trans-Pacific Partnership) și NAFTA (North American Free Trade Agreement) - acesta din urmă fiind semnat chiar de Bill Clinton. TPP nu este numai despre economie, dar și el și NAFTA sunt tratate prin care se prevede un foarte ușor schimb comercial între statele care le-au adoptat. Teoretic sună bine. Dar ce înseamnă asta în realitate? Păi foarte simplu: țări precum Mexic, China, Japonia sau Vietnam golesc containere întregi de produse în Statele Unite fără a plăti aproape nicio taxă. Teoretic ar trebui să se întâmple și invers, dar 1) SUA nu mai produce mare lucru, 2) Cumva în așa fel sunt făcute aceste tratate încât acele țări pot respinge produsele care SUA ar dori să le comercializeze.
Rezultatul e simplu: marile companii, inclusiv cele fondate în America, își mută producția în acele țări cu costuri de producție mai scăzute. Pentru companii afacerile sunt afaceri, și nu le pasă de nimic altceva. Nici acelor țări nu le e „rușine” de ce fac. America însă stă cu buza umflată, pentru că datorită bunăvoinței lor de a deschide piața ca să facă posibil pentru acele țări să-și vândă produsele, se trezesc cu produsele străine năvălind peste ei, ei neputând să dea nimic la schimb și muncitorii americani rămânând fără locuri de muncă.
Trump exact asta vrea să schimbe. El spune că planul lui pentru economie se însumează în 3 cuvinte: „Jobs. Jobs. Jobs”. Foarte simplu. Vrea să limiteze aceste tratate fie în ideea de a fi schimburi egale (adică importurile să fie egale cu exporturile), fie să le renegocieze sau să iasă din ele complet. Chiar și el recunoaște că s-ar putea ca prețurile produselor să crească puțin, dar, așa cum spune, din moment ce oamenii au locuri de muncă și bani, ce mai contează? Nu dorește o „sigilare” a pieței americane, ci dorește doar ca alte țări să nu profite economic de pe urma SUA și chiar să-și bată joc de americani. Spune foarte bine „we can have free trade, but it needs to be SMART trade”.
Iar apoi e vorba de restricții asupra economiei. Vrea să deblocheze, spre exemplu, tot ce ține pe loc industria mineritului, și a tot ce ține de exploatarea resurselor energetice (repet, fără povești cu urși polari și strat de ozon). Vrea să taie taxele pentru firmele mici și să elimine reglementările care sugrumă micii antreprenori care ar dori în prezent să-și deschidă o afacere dar nu pot, pentru că n-ar corespunde unor norme stupide.
Hillary vrea exact opusul. A numit TPP ca fiind „the gold standard”, restricțiile n-are de gând să le ridice, iar despre taxe nu vrea să vorbească, dar clar le va majora. Pune mereu accent pe ideea că marile corporații trebuie să plătească mai mult. Sistemul ei bazat pe „middle-class economics” e de tipul care vede oamenii bogați și companiile-gigant ca pe niște vaci de muls pentru a asista social toți leneșii. Nimic nu poate fi mai greșit. Taxele sunt cea mai mare pagubă pe capul oricărui om. În niciun context de pe lumea asta nu va ști un guvern ce să facă cu banii mei ca individ mai bine decât voi ști eu. Iar acei oameni care au făcut bani mulți, i-au făcut pentru ei și interesele lor, nu i-au făcut pentru alții. Așadar n-are nimeni niciun drept să-i „tragă la răspundere” pentru ei.


3. Securitatea nu e o opțiune. E vitală!

În ultimii doi ani am început să ne obișnuim tot la câteva săptămâni cu câte un atac terorist undeva în lume. Mai mare, mai mic, mai ciudat, mai banal, dar mereu avem ceva ce să ne umple știrile. Dar oameni buni, nu e normal să ne obișnuim cu așa ceva.
Pe noi ne va durea crunt, pentru că Europa e, cum am mai spus, total incompetentă în a-i opri (repet, a-i OPRI, nu a-i „gestiona”). Dar se pare că nu ne afectează doar pe noi. Hillary Clinton vrea să crească numărul de refugiați ce vor fi primiți în SUA cu 550%. Și problema este, așa cum Trump spune, că nimeni nu știe cine sunt acești oameni și de unde vin. Așa ceva nu se poate. Ideea asta de corectitudine politică și de „aaa păi nu toți îs teroriști” nu face decât să coste pe zi ce trece și cu fiecare nou act terorist, vieți nevinovate. E clar că, în Europa cel puțin, toți care au făcut atacurile din ultima vreme au fost din acea parte a lumii, și câțiva chiar din fluxul de „refugiați”.
Trump bine spune: ăștia nu mai pot fi lăsați să intre în țările noastre până nu ne dăm seama „what the hell is going on!”. Sună foarte dur și foarte politically incorrect să spui că interzici musulmanilor să mai vină în Statele Unite, dar având în vedere cele întâmplate, n-ar fi deloc un gest neîntemeiat. Acei oameni deocamdată au să-și dovedească nevinovăția, fiecare în parte. Dacă se poate verifica faptul că nu au intenții rele, foarte bine, să intre în țară. Dacă nu, să stea mama naibii unde sunt.
Sigur, toată problema asta a început din guvernările precedente, când Statele Unite au destabilizat Orientul Mijlociu. Acum nu mulți ani Libia și Iran erau stabile și sub control, Siria nu era în starea în care e azi. După intervențiile americane și mai ales după retragerea de toată jena din Iran, totul s-a schimbat. ISIS și toate celelalte de acolo se trag.
E adevărat, unii poate ar zice că America trebuie să plătească pentru ce a făcut, dar nimeni nu poate nega dreptul țării de a-și apăra libertatea.
Și când vine vorba de securitate, nu e vorba doar de Orientul Mijlociu. SUA are probleme și cu vecinii lor, mexicanii, care intră ilegal în țară. Din nou, ideea unui zid fizic la graniță poate pare cam extremă, dar Trump mereu spune clar: în acel zid vor fi niște foarte frumoase porți. Se va putea intra și ieși, bineînțeles, dar perfect controlat. Și de ce te-ai teme și revolta dacă tu vrei să intri legal? Aaa, iar începem discuția că „nu-i frumos”? Hai lasă-mă-n pace! Să ajungă imigranți ilegali să se strecoare în sistem și să primească mai mult ajutor financiar de la stat decât veteranii de război de care statul nu mai are grijă cum trebuie? Cum e normal și posibil așa ceva?
Și pe lângă toate astea, America are o armată care, din câte se pare, e din ce în ce mai slăbită. Toată lumea spune că are cel mai mare buget. Da, normal că are cel mai mare buget, din moment ce e jandarmul planetei și apără pe toată lumea. Pusă așa problema, nu are buget mare deloc. Și din nou se ajunge la alianțele păguboase, cum ar fi NATO. Trump a spus foarte sincer, recunoscând că el nu e expert în așa ceva, că NATO e depășit. A spus că nu mai e valabil din moment ce nu se ocupă și de terorism. Și ghici ce? La puțin timp, NATO a anunțat că se va ocupa și de terorism. În afară de el care cu fiecare ocazie s-a lăudat (pe bună dreptate), puțini au recunoscut că aceasta a fost ideea lui Trump. Iar NATO mai are și problema cu contribuțiile: toate țările membre trebuie să cheltuiască 2% din PIB pe apărare. Din 28 de țări, doar 5 respectă acest lucru. România, din câte am înțeles, abia de la anul va aloca 2%, și alte țări se mai trezesc acum să aloce, dar din nou, pentru SUA până acum a fost încă o situație păguboasă.
Iar apoi America mai are problema cu gestiunea forțelor armate. Cum naiba anunți cu luni de zile înainte că de duci să ataci Mosul, că știi tu că acolo sunt liderii ISIS? Pe cine naiba crezi că o să mai găsești acolo? OK, eu poate nu-s în stare să fac judecăți de valoare despre tacticile militare, dar ce spune Trump - să păstrezi „elementul surpriză” - mi se pare perfect normal și necesar. Cum să anunți că ataci? Păi te duci și ataci, și gata!
Bine punctează Trump invocând citatul „Peace through strenght!”.
Pentru Clinton bineînțeles așa ceva nu se poate lua în calcul. Ea despre forță armată nu vrea să discute. Ea vrea granițe libere prin care orice necunoscut să poată intra, și spune că „forța” va fi folosită doar „atunci când va fi necesar”. Da? Bine cucoană. Lasă-l pe dușman să te omoare, și apoi gândește-te dacă ar fi fost necesar.


2. E bogat.

Nu e o repetare a punctului 4. Îmi place la omul ăsta însuși faptul că e putred de bogat. Știiiu că din nou unii consideră asta că „nu-i frumos”. Dar fraților, nu știu cum să vă zic: eu un om sărac n-aș pune în fruntea a nimic. Darămite a unei țări ca SUA! Bine, nu că ar fi Clinton săracă, dar ideea asta de „dacă-i bogat nu-i bun” e clar prezentă și în această cursă electorală, ca și în oricare alta din lume, din câte se pare. N-am să uit cazul caselor lui Iohannis, cum toată lumea îl blama că de ce are 6 case. Și baba aia de Macovei se „lăuda” că umblă cu ceva mașină de vreo 10 ani.
Pardon să-mi fie, dar un om care a ajuns la o vârstă serioasă și n-are bani, are una din două posibile probleme: 1) e dus cu capu'; 2) n-a știut să-și administreze viața în așa fel încât să facă bani, neștiind să facă afaceri. Nu-i nicio problemă, dar niciunul din ăsta nu are de ce să ajungă președintele unei țări. Dacă pentru tine n-ai reușit să faci bani, cum vei face pentru o țară întreagă? Logică simplă!
Trump este un om grozav la acest capitol. E drept, el nu prea a fost sărac niciodată, preluând practic afacerile cu imobiliare de la tatăl său. Dar ce a făcut cu acele afaceri e de-a dreptul remarcabil. Lumea îl cunoaște mai mult pentru actualele proprietăți cum sunt hotelurile și cazinourile mari, pline de chestii aurii (recunosc, nu-s pe gustul meu) un pic cam kitschoase, dar puțini știu ce contribuție a avut el asupra Manhattan-ului, spre exemplu, căruia i-a dat mare parte din forma pe care o are azi, sau multe alte clădiri sau proprietăți (cum ar fi terenuri de golf) care sunt de mare prestigiu și calitate. Și el mereu recunoaște că a încercat de fiecare dată să-și optimizeze costurile. Recunoaște că a folosit oțel din China, de exemplu, pe care acum o condamnă de ce vinde așa ceva. Sau recunoaște că mereu a căutat oportunități să plătească cât mai puține taxe pentru că, spune el, și sunt de aceeași părere - nu a considerat că banii din taxe sunt folosiți de guvern pentru ce trebuie.
Omul ăsta are de ce să fie plin de sine, și nu ezită cu nicio ocazie să arate asta. Numai când vezi cum face câte un discurs în fața publicului (rally), unde adună oamenii într-un hangar de aeroport și el coboară și le vorbește din fața avionului său privat Boeing 757, îți dai seama ce atitudine are omul ăsta. Știu că fraierilor care n-au bani nici de bilet la Economy pe un 757 de linie o să zică că-i „vulgar” și „ostentativ” și că ar trebui să fie omorât pentru așa ceva, dar după părerea mea exact un om cu o asemenea imagine și un asemenea statut trebuie să fie președintele Americii!


1. America First!

E principiul pe care consider că toate țările ar trebui să-l adopte. Alianțele între state sunt vitale. Schimburile comerciale, și nu numai, oferă diversitatea și oportunitățile care ne fac viețile mai bune. Dar de la aceste idei, până la a ignora, ca și conducător de stat, problemele propriilor oameni, doar ca să fii „drăguț” cu ceilalți, e cale lungă. Fiecare stat trebuie să lupte pentru ce își dorește, și trebuie să lupte INTELIGENT. Donald Trump chiar spune, spre exemplu, că el nu are dispreț sau ură pentru China sau Mexic, ci din contră, are apreciere pentru că liderii lor au reușit să-i depășească pe cei ai SUA. Tot ce spune el e că și SUA, la rândul ei, nu trebuie să se lase mai prejos. Competiția e cheia societăților capitaliste și libere. Competiția duce la inovație, laudă ce e bun și scoate la iveală ce e rău. Toate țările trebuie să concureze, iar de acolo, așa cum se spune... fie ca cel mai bun să învingă!
Iar în calitate de lider al unei țări, ai datoria să faci tot ce-ți stă în puteri pentru ca țara ta și oamenii tăi să aibă tot ce le trebuie și ce își doresc. Nimic mai puțin. În lumea tuturor posibilităților, nu mai există loc de compromisuri. Pentru că fiecare compromis în sens negativ al tău, va fi un avantaj pentru celălalt. Iar „celălalt” există, și n-are nicio jenă să profite de tine. Pentru că n-ar avea de ce să aibă.

Statele Unite ale Americii sunt practic o grupare de imigranți care s-au închegat și au dat naștere unei națiuni ca niciuna alta. Au o identitate frumoasă și puternică. Se bazează pe principii de libertate, succes, inteligență și bunăstare. Se bazează pe mai bine de 300 de milioane de oameni care au același vis: Visul American!

Aceste alegeri sunt un test. Un test care va arăta cine dorește cu adevărat libertate în această lume.

Cei care doresc, vor vota schimbarea: Donald Trump. Acesta este omul care într-adevăr poate aduce schimbarea în bine.

Cei care sunt mulțumiți cu instabilitatea și dereglajele lumii de azi, vor vota să rămână la fel: adică Hillary Clinton. Aceasta este femeia care în continuare va căuta „soluții”, așa cum fac toți politicienii. Și nu va găsi nimic, decât, foarte probabil, când va fi deja prea târziu.

Pentru binele întregii lumi, sper ca poporul american să voteze o schimbare pentru un viitor mai bun. Un viitor așa cum noi toți, oamenii liberi, ni-l dorim.

Baftă, Donald Trump!

Make America Great Again! Greater than ever before!